Cercetătorii au folosit ADN-ul bacteriilor vii pentru a stoca un GIF și au secționat bacteriile pentru reconstituirea imaginii. Acest experiment este o dovadă a conceptului de stocare a ADN-ului, care va revoluționa modul în care ne păstrăm datele. Iată cum a fost codificat un GIF în ADN-ul unei bacterii și motivele care au dus la această decizie!

De ce a fost codificat un GIF în ADN-ul unei bacterii?

Cercetătorii care lucrează pentru a testa potențialul și limitele stocării în interiorul ADN-ului au folosit CRISPR pentru a insera o imagine animată (GIF) în genomul bacteriilor E. coli vii. A fost convertit fiecare pixel individual din GIF în nucleotide, componente ale moleculei ADN.

Abilitatea de a converti biți de informații în nucleotide ar face posibilă salvarea unor cantități masive de date în molecule microscopice și transportarea lor cu tine, chiar și încorporate în piele. Geneticianul Georghe Church de la Universitatea Harvard, care a condus echipa de cercetători, crede că toate aceste lucruri sunt posibile în sfera acestei zone interesante de cercetare.

GIF-ul cu cinci cadre a unui cal și a unui călăreț a fost plasat în cadrul unor bacterii vii. Cercetătorii au secționat ADN-ul bacteriei pentru a recupera datele și pentru a reconstitui animația. Folosind această metodă, reconstrucția lor a fost exactă în proporție de 90%. Dat fiind faptul că sunt posibile extracția și secționarea ADN-ului care datează de mii de ani, stocarea în ADN reprezintă o modalitate durabilă de a păstra cantități extraordinare de informații într-un spațiu compact.

Cealaltă realizare notabilă este reprezentată de faptul că oamenii de știință au reușit să stocheze și să recupereze datele din ADN-ul unui organism viu, în ciuda dinamismului constant al celulelor vii care se schimbă, se divid și mor. Experimentele anterioare au fost limitate la ADN-ul sintetic.

În continuare, echipa va explora senzorii vii pentru stocarea ADN-ul, senzori care sunt sensibili la mediul lor. Cercetătorul Seth Shipman a declarat că ceea ce își doresc cu adevărat să facă este reprezentat de celulele care codează informații biologice sau de mediu cu privire la ceea ce se întâmplă în interiorul și exteriorul acestora.

Deși visul de stocare a informațiilor în ADN nu va fi împlinit în curând, tehnica se dovedește deja valoroasă pentru cercetători. De exemplu, oamenii de știință ar putea să utilizeze dispozitive de stocare cu capacități senzoriale, pentru a înregistra evenimentele moleculare care apar când se formează neuronii în timpul dezvoltării creierului.