Ziua Morţilor este sărbătorită cu numeroase parade, festivaluri şi petreceri
Morţii îngropaţi în perioada prehispanică erau însoţiţi de ofrande care conţineau două tipuri de obiecte: cele pe care mortul le-a utilizat în timpul vieţii (instrumente muzicale precum flautul şi toba) şi cele de care avea nevoie în călătoria dintre lumi: sculpturi ale zeităţilor funerare, cădelniţe, urne şi cranii umane din diferite materiale (piatră, jad, cristal).

La venirea în America, în secolul al XVI-lea, spaniolii au adus propriile sărbători în care erau comemoraţi morţii, iar în urma contopirii dintre culturile americană şi europeană s-a creat un sincretism care a amestecat religiile celor două continente, facând astfel să coincidă sărbătorile catolice Ziua tuturor Sfinţilor şi tuturor Sufletelor cu sărbătoarea similară mezoamericană, dând naştere astfel la Ziua Morţilor.

Pentru a sărbători Ziua Morţilor, se creează, în camera cea mai importantă a casei, un altar în onoarea morţilor familiei. Această tradiţie are la bază credinţa că sufletele morţilor se întorc în lumea celor vii pentru a trăi alături de familiile lor timp de două zile. Pentru a ridica un altar se folosesc o masă şi cutii de lemn sau carton, având de obicei de la 3 la 7 niveluri, reprezentând straturile existenţei după tradiţia catolică, notează Muzeul Țăranului Român

.

Sărbătoarea începe în momentul în care o rudă aprinde lumânările altarului rostind numele morţilor, apoi se roagă pentru ca sufletele să ajungă cu bine. Rudele se aşează şi consumă alimentele pregătite pentru această ocazie, ascultă muzica pe care rudele decedate o ascultau cât erau în viaţă, vorbesc despre noutăţile din familie, amintindu-şi anecdote legate de cei morţi şi cer pentru ei odihna veşnică.

Sărbătoarea este o reîntâlnire, deşi scurtă, fericită, cu promisiunea de a-i întâlni dincolo, când va veni momentul. La sfârşit, se sting lumânările, îşi iau rămas bun de la suflete, urându-le drum bun pentru întoarcerea în lumea morţilor şi rugându-i să revină în anul următor.

Pe 7 noiembrie 2003, UNESCO a declarat festivalul indigen Ziua Morţilor din Mexic "Capodopera ce aparţine Patrimoniului Oral şi Intangibil al Umanităţii". Această distincţie a fost acordată pentru că este "una dintre reprezentările cele mai relevante ale patrimoniului viu din Mexic şi din lume, şi ca una dintre expresiile culturale cele mai vechi şi de cea mai mare forţă în cadrul grupurilor indigene ale ţării". "Această întâlnire anuală între persoanele care sărbătoresc şi strămoşi, relevă o funcţie socială care atribuie individului un loc în cadrul grupului şi contribuie la afirmarea identităţii", a transmis UNESCO.
Foto: Hepta