Lucra extraordinar de mult pentru ceea ce îi plăcea. Îi plăcea să studieze! Era un geniu și avea o capacitate formidabilă de asimilare și sintetizare. După terminatea studiilor de masterat a plecat pentru trei ani în Ierusalim, unde a studiat la Studium Biblicum Franciscanum. Cei trei ani au fost încheiați cu diplomă de excelență – Summa cum laude. În paralel, și-a făcut și doctoratul în țară, la Sibiu, terminat tot cu cea mai înaltă distincție de excelență.
Își iubea familia mai presus de orice, iar Irina era raza lui de bucurie în orice moment. A fost în adevărat extaz când a aflat că o să mai avem un bebe. Din păcate, nu a mai știut, la dimensiune pământească, de venirea unei alte fetițe a lui. Le-ar fi adorat și ar fi fost până la Soare de mândru de ele cum știu sigur că acum este extrem de mândru de mine și de cum am reușit să manageriez toată situația până în momentul de față!

Care ți se pare cel mai important lucru pe care l-ai învățat de la Ilie?

Ema Chișcari: Nici n-aș ști de unde să încep! Dar am înțeles ce înseamnă toleranța, bunătatea, compasiunea, blândețea. Am învățat că nu e cel mai bine să ai mereu dreptate. Am învățat că pacea e mult mai bună decât dreptatea! Am aflat ce înseamnă iubirea sinceră și devotată până la total, în fiecare por de om!
Dar să zicem și că ulterior am realizat că viața trebuie trăită moment cu moment, trăită ca și cum ar fi mereu ultima zi. Am aflat că toate trec, fie bune, fie rele! Nimic nu e veșnic și, într-un final, tot ceea ce contează este ceea ce rămâne mereu în urma ta: modul în care ești amintit, modul în care ai trăit, modul în care ai reușit să atingi sufletele cu care ți s-a intersectat viața.

Cum te descurci cu fetele? Te ajută cineva? 

Ema Chișcari: Mă descurc exact pe principiul ăla ”și când nu mai poți, mai poți un pic”. Este groaznic de greu să crești singură doi copii. Cred că cel mai important este să poți să reziști psihic și să fii sănătos. Le cresc singură zi de zi, dar dacă am nevoie de ajutor, am unde să strig după cavalerie sau artilerie grea (familia mea, părinții lui Ilie – cu care am ținut mereu legătura, verișori, prieteni foarte apropiați și chiar unii oameni din biserica în care a slujit). Doar că mie nu-mi prea place să cer ajutor, merg pe principiul că ajutorul îl cer doar dacă este ultima și singura soluție la care să apelez. Sunt independentă și asta îmi dă o oarecare senzație de putere și siguranță! Nu depindem de nimeni și de nimic, sunt doar eu și fetele mele și apoi restul lumii.   
Mai mult, faptul că am mers sărbătoare de sărbătoare la biserica m-a ținut conectată cu oamenii și cu puterea aia de sus care m-au ținut pe linia de plutire.
Muzica m-a ajutat foarte mult! Muzica și dansul! După o anumită perioadă de la accident am reînceput să ascult radio-ul (una din marile mele iubiri) și să dansez (tot una din marile iubiri). Acum ascult muzică și dansez cu fetele în casă aproape în fiecare zi. Radioul e deschis mai non-stop. Fetele au început să ia lecții de pian și balet.

Ce știu ele despre tatăl lor?

Știu că a plecat la Doamne-Doamne. Că așa se mai întâmplă, unii oameni pleacă în cer. Știu că are aripi de înger și că are grijă de ele de acolo de sus. Se uită la pozele cu el, vorbim despre el. Nu știu detaliile urâte despre accident sau despre ce s-a întâmplat după accident. Am încercat să le prezint situația fără să le mint, doar să omit ”urâtul” din poveste. Dar e greu! E foarte greu să gestionezi așa ceva. Cea mică plânge, de multe ori, că ea nu l-a văzut niciodată, că nu are și ea poze cu el, iar noi avem. Cea mare, de exemplu, a venit într-o zi de la școală plângând în hohote că îi e dor de tati... Te rup lucrurile astea... E greu de dus așa ceva... 

Știu, din ce am citit în presă atunci, că la volan era o tipă care nu avea nici permis și consumase și foarte mult alcool. Mai știi ceva de ea? Justiția și-a făcut treaba?

 Ema Chișcari: Nu! Nu am vrut să știu nici atunci și nici acum nu vreau să știu nimic despre ea. M-am protejat. Așa am simțit eu că trebuie să fac. Cât despre justiție... și-a făcut treaba ca la noi. Nu vreau să comentez.  

Cum a fost cu implicarea presei? 

 Ema Chișcari: Greu și aici. Știu că în săptămâna aia au vuit toate: presă, TV... Îmi amintesc că am văzut un reportaj care prezenta faptele așa cum au fost. Apoi, nu am mai urmărit. Nu-mi amintesc eu mare lucru din săptămâna aia. Pe măsură ce a mai trecut timpul, au început să apară tot felul de știri false și atacuri. Presa caută senzaționalul și, de multe ori, acolo unde nu există, îl face. Nu am mai vrut să știu nimic. M-am protejat din nou. Am evitat să mai văd ceva despre subiect.    Preotul Ilie Chișcari s-a remarcat ca un om de carte şi un teolog promiţător. Până la 30 de ani, a publicat mai multe lucrări şi studii ştiinţifice de mare valoare, fiecare în parte demonstrând un caracter ştiinţific şi academic de excepţie, fiind apreciat de întreaga comunitate de cercetători biblişti ortodocşi din România.   Încă din timpul studiilor universitare, a arătat o înclinare deosebită către studiu, cu o capacitate mare de cercetare în domeniul Teologiei Biblice, preotul Ilie Chișcari obţinuse titlul de doctor în Teologie. A urmat cursuri aprofundate de master la Facultatea de Ştiinţe Biblice şi Arheologice, Studium Biblicum Franciscanum, din cadrul secţiei din Ierusalim a Universităţii pontificale Antonianum. Ilie Chişcari era un bun biblist, fiind un fin cunoscător al limbilor clasice: greacă biblică, latină, ebraică biblică, aramaică biblică, aramaică targumică, dar şi al celor moderne: engleză, italiană şi franceză, la nivel avansat.