Foto: Ema Onisâi (dreapta), alături de o colegă Ema Onisâi, studentă la medicină în anul 5 a plecat să ajute răniţii de la Spitalul de Arşi
Ea a scris într-o postare de pe blogul său despre ceea ce a găsit la spital şi despre clipele cumplite prin care au trecut răniţii.
"Stau la 2 minute de Spitalul de Arși și fără să mă gândesc de 2 ori, am fugit efectiv din casă cu costumul de spital în ghiozdan. Ajunsă acolo întreb la recepție unde pot fi de ajutor. Un polițist, după ce a aflat că sunt anul 5 și vreau să dau o mână de ajutor m-a alergat la propriu pe secția de ATI a spitalului. Nu voi descrie ce am văzut. Pe moment a fost un șoc. Vă voi povesti ce am trăit eu.
Am stat toată ziua, de la 7 până la 16:00 în picioare şi am ajutat la pansat. Dă-mi comprese intermediare, deschide borcanul de F(am un lapsus cu numele substanței), desfă 2 de Gassolind, du-te la farmacie și ia apă distilată, dă-mi fașă mică, faşă mare, comprese mici, tartine (niște comprese foarte mari). Într-o oră eram ca la fabrică, mâinile mele munceau fără să mai primească comenzi.
La un moment dat am luat o pauză și m-am dus pe sectia de arși să “vizitez” pacienții, menţionez ca aceștia nu erau pe ATI. Și am întalnit-o pe EA, o să îi zicem N. (din motive de confidențialitate, literele pacienților nu sunt reale). Înfășurată din cap până la genunchi în feșe, cu fața umflată, incapabilă de orice mișcare. I-am dat apă, i-am dat de mâncare atât cât organismul ei a putut sa primească, i-am dat iar apă. Plângea. Mi-a spus că îi vine să se sinucidă de durere. Am intrebat o asistentă dacă i se mai pot face analgezice; mi-a zis ca nu, avea dozele maxime altfel ar fi intrat în șoc. M-a întrebat cât e ceasul și mi-a zis că dacă e mai puțin de 2, sa nu îi zic. Era 12:30 și i-am zis că e 3. Cel mai bun lucru pe care l-am putut face. Şi plângea de durere și gemea, nu se putea zvârcoli de durere. Și atunci m-a rugat să vorbesc cu ea, sa îi spun tot ce îmi trece prin cap. M-am așezat ca piticul lângă patul ei și am început să îi povestesc de mine, de pisica mea, de căței, de părinți, de colegi, de absolut tot ce îmi venea îmi minte. După o oră nu mai aveam idei și atunci am auzit cuvintele care nu vor ieși niciodată din mintea mea: Te rog nu te opri! Mi-a venit să cad în genunchi de durere și de suflet sfâșiat. Voiam să o iau în brațe, să încurajez, să fac ceva să îi fie mai bine. Singurul lucru pe care l-am putut face a fost să nu mă opresc.“Mi-e sete”. “Mă duc să îți caut un pai” “Te rog să nu lipsești mult, vino înapoi”. M-am întors și nu mai știam ce să fac. “Vrei să îți mut perna?” “Nu știu” “Vrei să mai mănânci?” “Nu știu” “Cu ce pot să te ajut?” “Vreau să nu mă mai doară”.
Și am auzit un strigăt: Emaaaaaaaa, unde ești??? Mă striga asistenta de la pansamente. Vino repede încoace și ajută-mă. Și am lasat-o o vreme. Și de la capăt, comprese intermediare, Gassolind, feșe, de data asta cu lacrimi în ochi și în spatele pacienților.
M-am întors la N. Dormea. Era ca un copil după o zi lungă de joacă. Cu o față liniștită. Dormea liniștită. Fără dureri.
În salonul de langă le-am întalnit pe ELE: D., O. și I. Fete de vârsta mea, cu facultatea de abia absolvită, cu tot viitorul înainte. Țintuite la pat de durere și de șocul eventimentelor, care încercau să gasească ceva bun. “Noi suntem dintre ăia norocoși” obișuiau să zică. În acea după-amiază le-am dat să manance, le-am ridicat pernele, le-am învelit, le-am ținut de vorbă. O gură de aer.
Am ajuns acasă frântă și n-am reușit să închid un ochi în noaptea aia. Te rog nu te opri. Cuvintele acestea sunau încontinuu în mintea mea. Vreau să nu mă mai doară.
A venit iar dimineața. Iar pansamente. De data aceasta cu baie pentru a putea fi luate mai ușor cele din ziua precedentă. Nu vă închipuiți ce dureri, ce voințe de fier au fetele mele. Au plâns, au râs, au înjurat, dar au stat cuminți la pansat. Și am luat-o de la capăt spre prânz. Mâncare, apă, perne, vorbe. Până am ajuns să dorească să povestească ce s-a întamplat. Le-am ascultat cu inima cât un purice, gata să izbunesc în plâns în orice moment. Te rog nu te opri în mintea mea neîncetat.
Și m-am întors la N. să văd ce mai face, cum i-a fost peste noapte. Să vorbim din nou. Mai aveam idei ce să îi povestesc și încă puțină tărie de caracter să nu cad în genunchi. Am intrat în salon și am văzut-o stând pe diagonala patului, schimbată la față. M-am uitat către pieptul ei și atunci am știut. Nu o mai durea.
Simt că o parte din mine a murit. Am iubit-o.
O parte din mine se gândește că fetele mele se vor face bine și peste jumătate de an vom ieși la plimbare să le sărbatorim lupta și victoria.
Cealaltă parte din mine este un monstru. Îmi vine să urlu de durere pentru ele și pentru chinurile prin care trebuie să treacă. Îmi vine să urlu că nu pot face nimic mai mult pentru ele. Mă simt neputincioasă. Voi merge zilnic la ele și le voi fi alături. Cu inima mereu alături de N., deși ne știam de câteva ore, voi lupta ca viața mea să însemne ceva în lumea aceasta".
Citeste in continuare
-
-
A murit Gabriel Cotabiță. Artistul suferise un accident vascular pe 11 noiembrie
Actualitate · Stirea zilei
-
-
Zile libere legale în 2025: Calendarul complet
Actualitate · Tema zilei
-
Angela Gheorghiu, repertoriu de excepție pe 11 decembrie la Sala Palatului
Actualitate · Stirea zilei
-
Cum să-ți dai seama că va fi o iarnă grea: semne din natură și tradiții populare
Actualitate · Social
-
Sărbătoriții zilei: Semnificația numelor Arhanghelilor Mihail și Gavril și impactul lor asupra celor care le poartă
Actualitate · Tema zilei
Dom' doctor, eu platesc la "sanatate" de 5 ori mai mult si nu-mi amintesc cand am luat ultima reteta compensata ; cand am fost internat pentru 3 zile la "Floreasca" am dat spaga tuturor colegilor dumitale si mi-am cumparat medicamentele asa cum faceau toti cei internati.; insa cati confrati de-ai dumitale or fi scos pe numele meu retete de zeci de mii de lei...? Mama mea are o varsta rspectabila si n-am dus-o NICIODATA la spitalul dumitale ( si la nici altul ) pentru ca eu sa plec la distractie. Si daca ti-as fi lasat-o "in grija", bolnava fiind, ar fi trebuit sa scot din buzunar salariul pe juma' de luna pentru spaga dumitale, a confratilor si a asistentelor din spitalul dumitale, asistente care sunt "reginele" spagii din spitale !!! Esti acolo sa iti faci meseria chiar pe bani putini, e alegerea dumitale daca ramai sau pleci... Daca lucrai "in privat" erai departe de problemele astea. Asta e, asuma-ti alegerea; orice meserie are "riscurile" ei...Profesional, ai CASTIGAT EXPERIENTA in aceste zile cat in 15 ani de profesie, asa ca fii...fericit ! O sa-ti foloseasca ! Ingijeste-i pe cei raniti si fa-ti meseria pe care ti-ai ales-o !
"fă-o pentru MĂ-TA, aia pe care o aduci la internare vinerea pentru că ți se pare ție că ultima ei bășină a mirosit puţin diferit," Cata ura...pentru un pacient care vine la spital intr-un moment nepotrivit tie si care iti intarzie weekend-ul. Dar basina mamei dumitale cum miroase "intelectualule". Ai uitat ca trebuie sa ai compasiune pentru bolnav ? Basinos sau nu...vineri sau luni. Nu ai avut niciodata somoiace de bani in halat nu-i asa ? Ai venit si tu odata mocca si cotcodacesti pe gramada de gunoi intelectual ce esti. Jegule...lasa vrajeala canu tine.
He he, cenzura exista in continuare, nu-I asa, "Evo"? Nu publicam ce nu ne convine...
E clar : mesajul asta se adreseaza idiotilor care atunci cand il citesc vad doar cuvantul spaga si spagar. Si isi imagineaza ca doctorul e suparat ca nu a primit spaga. Ironia e pentru oameni inteligenti, incercati sa fiti mai putin subtil domnule doctor sa poata pricepe mesajul si retarzii carora va adresati !
Isaia cap 5 8-30 (atentie la 12,13,14 si la TOT cap 6): 8. Vai vouă care clădiţi casă lângă casă şi grămădiţi ţarini lângă ţarini până nu mai rămâne nici un loc, ca să fiţi numai voi stăpânitori în ţară! 9. Urechile mele au auzit de asemenea acest jurământ al Domnului Savaot: "Jur că aceste case multe, mari şi frumoase, vor fi pustii şi nimeni nu va mai locui în ele. 10. Zece pogoane de vie vor rodi un bat, şi un homer de sămânţă, numai o efă". 11. Vai de cei ce dis-de-dimineaţă aleargă după băuturi îmbătătoare; vai de cei ce până târziu seara se înfierbântă cu vin! 12. Cei care doresc, la ospeţele lor, chitară, harpă, tobă, flaut şi vin ei nu iau în seamă faptele Domnului şi nu văd lucrurile mâinilor Sale. 13. Pentru aceasta poporul meu va fi dus în robie fără să bage de seamă, mai-marii săi vor fi doborâţi de foame, iar gloata se va usca de sete! 14. De aceea şi iadul şi-a mărit de două ori lăcomia lui, căscat-a gura sa peste măsură; acolo se vor coborî mărirea Sionului şi gloatele sale, chiotele de veselie... 15. Omul cel muritor va fi smerit şi umilit şi ochii celor mândri vor fi pogorâţi. 16. Dar Domnul Savaot este mare prin judecata Sa şi Dumnezeul cel sfânt este sfânt prin dreptatea Sa. 17. Oile vor paşte în voie, iar străinii se vor hrăni în locurile mănoase, lăsate de cei bogaţi. 18. Vai de cei ce îşi atrag pedeapsa ca şi cu nişte frânghii şi plata păcatului ca şi cu nişte ştreanguri, 19. Căci ei zic: "Grăbească Domnul să-Şi facă lucrul Său curând, ca să vedem şi să se plinească planul Sfântului lui Israel, ca să-l cunoaştem". 20. Vai de cei ce zic răului bine şi binelui rău; care numesc lumina întuneric şi întunericul lumină; care socotesc amarul dulce şi dulcele amar! 21. Vai de cei care sunt înţelepţi în ochii lor şi pricepuţi după gândurile lor! 22. Vai de cei viteji la băut vin şi meşteri la făcut băuturi îmbătătoare! 23. Vai de cei ce dau dreptate celui nelegiuit pentru mită şi lipsesc de dreptate pe cel drept! 24. Pentru aceasta, după cum paiele sunt mistuite de foc şi iarba uscată de flăcări, aşa rădăcina lor va fi topită ca pleava şi floarea lor va fi spulberată precum este cenuşa, căci au călcat legea Domnului Savaot şi au nesocotit cuvântul Sfântului lui Israel! 25. De aceea, mânia Domnului s-a aprins împotriva poporului Său! El întinde mâna Sa spre el, îl loveşte şi munţii se clatină. Cadavrele lor sunt ca gunoiul pe cale. Cu toate acestea mânia Lui nu se domoleşte şi mâna Lui stă mereu întinsă 26. Şi va ridica steagul pentru un popor de departe şi îl va chema de la capătul pământului. Iată-l că se zoreşte şi vine. 27. Nimeni din ai lui nu va obosi, nici va boli, nu va dormita, nici va adormi; nimeni nu-şi va descinge brâul şi nici cureaua încălţămintei lui nu se va rupe. 28. Săgeţile lor sunt ascuţite şi arcurile lor gata să tragă. Copitele cailor sunt ca şi cremenea cea tare, roţile căruţelor sunt ca o furtună. 29. Strigătul, strigăt de leu, răcnesc ca puii de leu, mugesc şi apucă prada, şi nimeni nu roate s-o scape. 30. În vremea aceea fi-va împotriva lui un vuiet ca vuietul mării. Toţi vor arunca privirea spre pământ şi iată: întuneric şi strâmtorare; lumina se va întuneca întocmai ca o noapte, fără să se mai ivească zorile! 1. În anul morţii regelui Ozia, am văzut pe Domnul stând pe un scaun înalt şi măreţ şi poalele hainelor Lui umpleau templul. 2. Serafimi stăteau înaintea Lui, fiecare având câte şase aripi: cu două îşi acopereau feţele, cu două picioarele, iar cu două zburau 3. Şi strigau unul către altul, zicând: "Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Savaot, plin este tot pământul de slava Lui!" 4. Din pricina acestor strigăte, porţile se zguduiau din ţâţânele lor, iar templul s-a umplut de fum. 5. Şi am zis: "Vai mie, că sunt pierdut! Sunt om cu buze spurcate şi locuiesc în mijlocul unui popor cu buze necurate. Şi pe Domnul Savaot L-am văzut cu ochii mei!" 6. Atunci unul dintre serafimi a zburat spre mine, având în mâna sa un cărbune, pe care îl luase cu cleştele de pe jertfelnic. 7. Şi l-a apropiat de gura mea şi a zis: "Iată s-a atins de buzele tale şi va şterge toate păcatele tale, şi fărădelegile tale le va curăţi". 8. Şi am auzit glasul Domnului care zicea: "Pe cine îl voi trimite şi cine va merge pentru Noi?" Şi am răspuns: "Iată-mă, trimite-mă pe mine!" 9. Şi El a zis: "Du-te şi spune poporului acestuia: Cu auzul veţi auzi şi nu veţi înţelege şi, uitându-vă, vă veţi uita, dar nu veţi vedea. 10. Că s-a învârtoşat inima poporului acestuia şi cu urechile sale greu a auzit şi ochii săi i-a închis, ca nu cumva să vadă cu ochii şi cu urechile să audă şi cu inima să înţeleagă şi să se întoarcă la Mine şi să-l vindec". 11. Şi am zis: "Până când, Doamne!" Atunci El mi-a răspuns: "Până când cetăţile vor fi pustiite şi vor rămâne fără locuitori, şi casele fără oameni şi pământul pustiu; 12. Până când Domnul va izgoni pe oameni şi pustiirea va fi mare în mijlocul acestei ţări. 13. Şi dacă va rămâne încă unul din zece, şi acela va fi hărăzit focului, ca şi terebintul şi stejarul, ale căror trunchiuri sunt trântite la pământ. Din butucul rămas va lăstări o mlădiţă sfântă".
Cinste medicilor care si au facut datoria! Era doar responsabilitatea care reiese din faptul ca sunt MEDICI! Dar ce ne facem cu cei care nu ,, misca ,, nimic pana nu le dai ....spaga si asistente care nu stiu sa faca o injectie ! Romania este o tara a spagii si a lacomiei .....totul se rezuma la...BANI!
Toata stima pentru personalul medical care, face eforturi disperate pentru a alina suferinta semenilor nostrii, stiind ca au depus un juramant si il respecta cu sfintenie, fara sa tina cont de existenta plicului, dar ce facem cu ceilalti? Vedeti gandacii, mizeria si dezinteresul personalului medical de la sectia de pediatrie a spitalului "ELIAS".
Nu stiu ce a fost in capul tau cand ai postat prostiile astea, dar ceea ce scrii nu are nici o legatura cu suferintele oamenilor ci mai degraba cu preocuparea ta pentru spaga si ura fata de cei ce nu vor sa o mai dea! Sute de medici adevarati (din randul carora tu nu vei face parte niciodata) muncesc eroic pentru a salva vieti si a alina suferinte, fara sa se planga sau sa se gandeasca la spaga, pe cand tu doar asta ai in cap. Fratilor, dati-i o spaga grasa lui Humulescu pentru ca, zice el, si-a facut datoria de medic!
Ma inclin in fata Medicului . Ma ingenuncheaza durerea celui aflat in Mana si Sufletul Medicului! Asa cum TU, tanar viitor MEDIC adevarat nu puteai sa te oresti din "vorbeste! ...vorbeste!" ..asa noi "Mama si Tata " nu ne putem opri lacrimile. Cum sa va oprim durerea ,voua tinerilor INTELECTUALI care ati fost crescuti de noi "mama si tata" care au plans la fel in 1989 cu speranta ..apoi ..am plans cu deznadejde ...dar nu ne-am oprit in a va spune : INVATATI COPII! . Constientizati BINELE nascut din munca corecta . Uite, "Fumoasa N" cunoscuta din cuvintele -lacrimi ale studentei adevarat MEDIC in devenire , uite ..colegii tai ,TINERII FRUMOSI ai acestui popor ,construiesc ceva cu pretul lacrimilor tale! Bunicii vostri care au luptat in razboaie adevarate ,parintii vostri care s-au trezit furati de politicienii corupti, plang cu lacrimi de durere pentru durerea voastra .EI si NOI TOTI Romanii Frumosi VA MULTUMIM! CREDEM IN VOI!
celor care au folosit,folosesc acest eveniment tragic pentru asi satisface pornirile si interesele politice ....RUSINEEEEEEEE !
Foarte urata abordare, domnule cadru medical. Daca ai facut un lucru nobil, vei avea rasplata daca nu-l trambitezi. La urma urmei nu te-a obligat nimeni sa vii. Dar de ce sa arunci cu mizerii in stanga si-n dreapta.De ce sa folosesti un limbaj jignitor la adresa cititorilor. Stii ce sentiment trezeste lectura acestui articol? Sa vrei sa te speli.
Oamenii o să îsi lase în continuare copii să consume alcool și să fumeze etnobotanice prin cârciumi o să întindă în continuare plicul cu bani spagă când au de obtinut ceva o să astepte de la stat foarte multe ajutoare când li se întâmplă ceva etc.
iau parte ca una ce a suferit 33%arsura acum multi ani. impactul psihologic a dainuit zeci de ani desi zonele arse s-au vindecat(mainile picioarele si partial fatza)Durerile au fost covirsitoare -Nu am reusit sa dorm zile si nopti la rind..cu gandurile ravasite de emotia focului suprortat..e vai de bietii tineri acum in suferinta!Meritul imens este al cadrelor medicale:medici si asistente!si nu numai ei.ci toti implicate in ajutoare.cinste lor!