De ce se tem femeile să reacționeze când sunt hărțuite?
Campania MeToo a scos la lumină ceea ce femeile din întreaga lume știau deja de foarte mult timp. Fiecare fată și femeie are cel puțin o poveste de hărțuire sexuală. Unele dintre ele au trăit lucruri enervante și sâcâitoare, iar altele au trecut prin situații îngrozitoare. În orice caz, nimeni nu scapă.
MeToo a adus la lumină aceste povești și a provocat valuri de reacții, de tot soiul. Pentru majoritatea femeilor cred că a fost confirmarea că hărțuirea sexuală este ceva generalizat. Multe probabil au fost șocate să afle că se întâmplă mai des decât credeau și că se întâmplă oricui. Nu știu ce efect a avut asupra bărbaților, dar cred că cei mai mulți dintre ei, cei care nu ar face niciodată ceva care să rănească o femeie, au fost cumva îngroziți. Cu atât mai mult cei care au fiice.
O a treia categorie este a celor care nu pricep "care-i treaba cu fetele astea hipersensibile". Sunt oamenii ăia de toată jena care au ajuns cumva la concluzia că fetele cu MeToo nu știu să facă diferența dintre avans și hărțuirea sexuală. Dacă un individ de pe stradă trece pe lângă tine și îți pune mâna între picioare, crede-mă, ăla nu e flirt.
Cine sunt bărbații care hărțuiesc femei?
La fel ca și în cazul pedofilului polițist, care a îngrozit întreaga țară, bărbații care hărțuiesc femei sunt oameni care par obișnuiți. Nu scrie pe fruntea lor că le place să pipăie femei în autobuz, că înjură femei pe stradă ca să le atragă atenția, că le urmăresc în drum spre casă, că le claxonează insistent sau că se masturbează în fața școlărițelor. Sunt oameni care se pierd în mulțime, oameni pe care îi cunoști, oameni ca toți ceilalți. De exemplu, nu mi-aș fi imaginat niciodată că tatăl unei colege de clasă este genul ăsta de om. La mulți ani după terminarea școlii m-am întâlnit cu el pe stradă și aș fi vrut să-l salut, dar n-am apucat. Nu m-a recunoscut și mi-a spus scârbos printre dinți "Ce faci, păsărică? Ce te-aș...".Am rămas împietrită și nu am reacționat. Cred că se întâmplă des să fii atât de șocat încât te blochezi. Abia când am ieșit din starea de șoc m-am gândit că era bine să-l fi întrebat ce mai face fiica lui. Mi-ar fi plăcut să-i văd reacția.
De ce nu reacționează femeile când sunt hărțuite?
Am citit pe harpersbazaar.com un articol care m-a pus pe gânduri. Iar un citat al scriitoarei Margaret Atwood reprezintă perfect ideea de bază: "Bărbații se tem că femeile vor râde de ei. Femeile se tem că bărbații le vor ucide". Până la vârsta maturității sexuale, aproape fiecare femeie a învăță că nu este bine să enervezi bărbații. Cu atât mai puțin ciudații necunoscuți pe care îi întâlnești în cele mai nepotrivite împrejurări. Situația poate deveni rapid extrem de periculoasă. Acesta este motivul pentru care atunci când un individ îți spune cuvinte obscene pe stradă nu începi să urli la el și să-i spui că este nesimțit. Sau când te pipăie unul în autobuz sau metrou nu te întorci să-i dai cu geanta în cap, ci te strecori în alt loc, unde te simți în siguranță. Sunt și femei care reacționează altfel, dar sunt puține.
Să presupunem că îi dai cu geanta în cap. Apoi ce se întâmplă? Ai în fața ta un bărbat cu tulburări de comportament, extrem de nervos, care cel mai probabil își va vărsa furia în mod violent asupra ta. Sub privirile martorilor pasivi, care, așa cum ne-au demonstrat-o numeroase întâmplări nefericite din această țară, nu îndrăznesc să intervină. Prin urmare, ce ai alege? Să fii pipăită sau ucisă?