Lichidatorii, eroii de sacrificiu de la Cernobîl: 20 de imagini impresionante cu oamenii care au plătit prețul dezastrului

Urme de elefant la Cernobîl: după stingerea flăcărilor produse de explozie, muncitorii s-au confruntat cu pericolele invizibile ale miezului radioactiv. Fundația din beton de sub reactorul distrus era extrem de fierbinte, străpunsă de lava solidificată și de formațiuni spectaculoase de cristale, numite "cernobîlite". Cu ajutorul unei camere teleghidate a fost descoperită în subsolul unității 4 o masă extrem de radioactivă. Cu o lărgime de doi metri și o greutate de sute de tone, această materie a fost denumită "urme de elefant" pentru asemănarea cu amprenta piciorului acestui animal. Masa solidă era compusă din material nuclear topit amestecat cu beton, nisip și miez nuclear încins și se afla în subsolul de sub reactorul distrus.
În 1986, nivelul de radiații al "urmei de elefant" a fost măsurat la 10.000 de roentgeni pe oră și oricine s-ar fi apropiat ar fi primit doza fatală în mai puțin de un minut. După numai 30 de secunde, organismul ar fi fost cuprins de slăbiciune la o săptămână distanță. Două minute de expunere ar fi provocat hemoragia celulelor. La patru minute apăreau simptome precum vomitare, diaree și febră. La 300 de secunde expunere, un om ar mai fi avut doar două zile de trăit.
Când a fost făcută această poză, la zece ani după explozie, "urma de elefant" mai emitea doar o zecime din radiația din '86, însă 500 de secunde petrecute în apropiere ar fi fost fatale.