Veneau alţii şi o vreme o să tot vină să atingă zidul fostei fabrici Pionierul, atât de celebră în cealaltă vreme. Tot Bucureştiul, pe vremea lui Ceauşescu, se încălţa de acolo. O persoană care prindea un job la celebra fabrica în epocă era la fel de invidiată precum un tânăr inginer talentat care prinde un job la Google sau Facebook. Altă, lume, iar astăzi, acolo, pe ruinele comunismului a mai murit un rând de oameni, de această dată, un sacrificiu pe altarul lăcomiei şi al corupţiei.
Aerul rece mă făcea să mă gândesc la iadul din acele minute de groază, cum nu mai era suficient, cum copiii respirau flăcări, cum tuşeau. Un reporter care a ajuns destul de devreme la locul tragediei a povestit că cel mai sinistru i s-a părut sunetul telefoanelor mobile împrăştiate pe caldarâm la care nu mai răspundea nimeni.