Partenerii care doresc să se căsătorească trebuie să se gândească bine înainte de a o face. O căsnicie nu poate înceta în urma unei neînţelegeri sau a unei simple îmbrânceli între soţi. În practică au fost identificate mai multe motive pentru care unul dintre soţi sau amândoi pot cere desfacerea căsătoriei prin divorţ. Iar dacă se ajunge aici, urmează o serie de alte lucruri care de cele mai multe ori nu sunt tocmai plăcute: încredinţarea minorului, pensia de întreţinere, partajul bunurilor.
Căsătoria se desface prin divorţ în momentul în care există motive temeinice care conduc la deteriorarea iremediabilă a raporturilor dintre soţi. O familie nu se destramă în urma unei discuţii în contradictoriu sau a unei divergenţe de opinie. Statul ocroteşte căsătoria şi familia, în cazul de faţă prin instanţa de judecată, care va încerca, în primul rând, să ajungă la o împăcare şi o rezolvare amiabilă a problemelor existente între soţi.

Dacă totuşi se ajunge la divorţ, acesta trebuie să aibă motive temeinice. În continuare vă voi prezenta cele mai întâlnite dintre aceste motive, identificate în practica instanţelor de judecată.

1. Părăsirea nejustificată a domiciliului conjugal de către unul dintre soţi.

2. Lipsa de comunicare dintre părţi care să conducă la lipsa acelui sprijin moral şi material necesar continuării căsătoriei. Aceasta înseamnă neînţelegeri între soţi în mod constant, binecunoscuta “nepotrivire de caracter” invocată de foarte mulţi dintre cei care doresc să divorţeze.

3. Refuzul nejustificat al unuia dintre parteneri de a locui împreună cu celălalt sau atitudinea de a-l ignora total.

4. Infidelitatea. Întreţinerea de relaţii sexuale extraconjugale.

5. Lipsa unei vieţi intime (sunt excluse cazurile în care există anumite probleme de ordin medical).

6. Violenţa accentuată verbală, jignirile, insultele repetate. Simple certuri, divergenţe de opinii nu sunt motive temeinice de divorţ. Este interzis însă de a fi lezată demnitatea unei persoane şi de a o înjosi.

7. Violenţa fizică, rele purtări materializate în fapte care conduc in mod nemijlocit la destramarea vietii de familie. O simpla imbranceala nu este un motiv de divort.

8. Existenţa unor boli cu caracter incurabil de care suferă unul dintre soţi şi necunoscută de celălalt soţ înainte de încheierea căsătoriei.

9. Lipsa de viaţă socială. Încercarea de a izola unul dintre soţi de comunitatea în care trăieşte şi îşi desfăşoară activitatea este un motiv serios de divorţ. Nu este de conceput ca soţul “să-şi trimită nevasta la cratiţă şi să-şi crească copiii”. Treburile din gospodărie trebuiesc făcute împreună.

10. Lipsa de afecţiune şi de ataşament din partea unuia dintre soţi. După cum spunea marele scriitor Marin Preda, „Dacă dragoste nu e, nimic nu e”.

În cazul în care căsătoria e desfăcută prin divorţ, trebuie ştiut că apar o serie de implicaţii care nu sunt îndeajuns cunoscute când această decizie a fost luată: dacă există copii minori, încredinţarea acestora către una dintre părţi; pensia de întreţinere; stabilirea unui program de vizitare dacă soţii nu se înţeleg; partajul bunurilor dobândite în timpul căsătoriei.

Soţii trebuie să se gândească foarte serios când decid să divorţeze, pentru că este foarte uşor să distrugi decât să menţii, să creezi şi să dezvolţi o relaţie prin căsătorie.

Notă: Cele prezentate