Există situaţii în care este contestată paternitatea unui copil în timpul căsătoriei. Potrivit dispoziţiilor legale în materie, se prezumă că un copil născut în timpul căsătoriei îl are ca tată pe soţul mamei. Această paternitate poate fi tăgăduită (contestată) de către soţul mamei copilului, de către mama acestuia sau chiar de către copil, dacă este imposibil ca soţul mamei să fie tatăl copilului.

Din păcate, există multe astfel de situaţii care pot să aibă un impact devastator asupra copilului. Odată ce se poate schimba o filiaţie a copilului faţă de tată, vor apărea imediat şi efecte juridice (numele acestuia, situaţia sa legală, patrimoniul, succesiunea ş.a.).

Dumneavoastră trebuie să vă motivaţi cererea în faţa Instanţei de Judecată potrivit dispoziţiilor legale în vigoare şi să aduceţi o serie de argumente care să răstoarne prezumţia legală de paternitate ce operează în favoarea mamei copilului:

-         faptul că nu aţi mai locuit împreună o perioadă îndelungată de timp formând un cuplu („timpul cuprins între a 300-a zi şi a 180-a zi dinaintea naşterii copilului este timpul legal al concepţiunii”);

-         aspecte medicale (faptul că sunt anumite afecţiuni care duc la imposibilitatea fizică de a procrea);

-         neînţelegerile existente între soţi şi părăsirea domiciliului conjugal în timpul căsătoriei ş.a.

Trebuie înţeles faptul că se vor depune înscrisuri, interogatorii, martori, expertiză medico-legală. În prezent, un rol edificator îl are expertiza medico-legală (expertiza filiaţiei, expertiza perioadei de concepţie, a potenţei şi a capacităţii de procreere, expertiza comparativă antropometrică în diagnosticul filiaţiei, expertiza filiaţiei prin metode serologice - HLA sau ADN. Bineînţeles că aceste expertize sunt esenţiale pentru a se stabili situaţia paternităţii copilului din timpul căsătoriei părţilor.

De ştiut este faptul că puteţi introduce o astfel de acţiune în termen de trei ani (prescripţie) de la data naşterii copilului sau, după caz, pentru soţul mamei, perioada curge de la data la care a luat la cunoştinţă de naşterea copilului, sau în alte condiţii se poate porni o astfel de acţiune în termen de trei ani de la majoratul copilului.

Cererea trebuie introdusă la Judecătoria din raza domiciliului sau reşedinţei pârâtului din ţară sau, în alte situaţii, la domiciliul sau reşedinţa reclamantului.

Exemplu:

„Admite în parte cererea. Constată că pârâtul nu este tatăl minorului Z.Y. Dispune efectuarea cuvenitelor modificări în actul de naştere al minorului. Respinge ca neîntemeiat capătul din cererea având ca obiect încuviinţarea purtării numelui „Z” de către minor.”