De acum, nu vei mai auzi de discriminare sexuala. Cel putin, asa isi propune Legea privind egalitatea de sanse intre femei si barbati...

De acum, nu vei mai auzi de discriminare sexuala. Cel putin, asa isipropune Legea privind egalitatea de sanse intre femei si barbati,publicata in Monitorul Oficial nr. 301 din 8 mai 2002.

Prin egalitate de sanse intre femei si barbati se intelege luarea inconsiderare a capacitatilor, nevoilor si aspiratiilor diferite alepersoanelor de sex masculin, respectiv feminin si tratamentul egal alacestora.

Masurile care se vor lua pentru promovarea egalitatii de sanse intre femeisi barbati si pentru eliminarea discriminarii directe si indirecte dupacriteriul sex vor fi aplicate in domeniul muncii, educatiei, sanatatii,culturii si informarii, participarii la decizie, precum si in altedomenii, reglementate prin legi specifice.

Sa precizam de la inceput ca prevederile acestei legi nu au aplicabilitatein cadrul cultelor religioase si nu aduc atingere vietii private acetatenilor.

Principalii termeni cu care opereaza legiuitorul sunt: Discriminaredirecta = diferenta de tratament a unei persoane in defavoarea acesteia,din cauza apartenentei sale la un anumit sex sau din cauza graviditatii,nasterii, maternitatii ori acordarii concediului paternal; Discriminareindirecta = aplicarea de prevederi, criterii sau practici, in aparentaneutre, care, prin efectele pe care le genereaza, afecteaza persoanele deun anumit sex, exceptand situatia in care aplicarea acestor prevederi,criterii sau practici poate fi justificata prin factori obiectivi, faralegatura cu sexul;

Masuri stimulative sau de discriminare pozitiva = acelemasuri speciale care sunt adoptate temporar pentru a accelera realizareain fapt a egalitatii de sanse intre femei si barbati si care nu suntconsiderate actiuni de discriminare; Munca de valoare egala = activitatearemunerata care, in urma compararii, pe baza acelorasi indicatori si aacelorasi unitati de masura, cu o activitate, reflecta folosirea unorcunostinte si deprinderi profesionale similare sau egale si depunereaunei cantitati egale ori similare de effort intelectual si/sau fizic.

Se arata ca nu sunt considerate discriminari: a) masurile specialeprevazute de lege pentru protectia maternitatii, nasterii si alaptarii;b) masurile stimulative, temporare, pentru protectia anumitor categoriide femei sau barbati; c) cerintele de calificare pentru activitati incare particularitatile de sex constituie un factor determinant datoritaspecificului conditiilor si modului de desfasurare a activitatilorrespective.

In domeniul muncii prin egalitate de sanse si tratament intre femei sibarbati se intelege accesul nediscriminatoriu la:
a) alegerea ori exercitarea libera a unei profesii sau activitati;
b) angajare in toate posturile sau locurile de munca vacante si la toatenivelurile ierarhiei profesioanle;
c) venituri egale pentru munca de valoare egala;
d) informare si consiliere profesionala, programe de initiere, calificare,perfectionare, specializare si recalificare profesionala;
e) promovare la orice nivel ierarhic si profesional;
f) conditii de munca ce respecta normele de sanatate si securitate inmunca, conform prevederilor legislatiei in vigoare;
g) beneficii, altele decat cele de natura salariala si masuri de protectiesi asigurari sociale.

In acelasi sens, art. 8 arata ca este interzisa utilizarea de actreangajator a unor practici referitoare la:
a) anuntarea, organizarea concursurilor sau examenelor si selectiacandidatilor pentru ocuparea posturilor vacante din sectorul public sauprivat;
b) incheierea, suspendarea, modificarea si/sau incetarea raportuluijuridic de munca ori de serviciu ;
c) stabilirea sau modificarea atributiilor din fisa postului;
d) stabilirea remuneratiei;
e) beneficii, altele decat cele de natura salariala si masuri de protectiede si asigurari sociale;
f) informare si consiliere profesionala, programe de initiere, calificare,perfectionare, specializare si recalificare profesionala;
g) evaluarea performantelor profesionale individuale;
h) promovarea profesionala;
i) aplicarea masurilor disciplinare;
j) dreptul de aderare la sindicat si accesul la facilitatile acordatede acestea;
k) orice alte conditii de prestare a muncii, potrivit legislatiei invigoare.

Sunt exceptate de la aplicarea prevederilor de la litera a)locurile demunca, care datorita naturii sau conditiilor particulare de prestare amuncii, prevazute de lege, particularitatile de sex sunt determinante. Deasemenea, maternitatea nu constituie un motiv de discriminare pentruselectia candidatelor la angajare si este interzis sa i se solicite uneiangajate, in vederea angajarii, sa prezinte un test de graviditate.

Tot discriminare este considerata de lege si modificarea unilateralade catre angajator a relatiilor sau a conditiilor de munca, inclusivconcedierea persoanei angajate care a inaintat o sesizare ori o plangereprivind discriminarea dupa criteriul sex, la instantele judecatoresticompetente, in vederea aplicarii prevederilor prezentei leggi si dupace sentinta judecatoreasca a ramas definitiva, cu exceptia unor motiveintemeiate si fara legatura cu cauza.

Pentru prevenirea actiunilor de discriminare dupa criteriul de sex indomeniul muncii, atat la negocierea contractului colectiv de munca unicla nivel national, cat si la negocierea contractelor colective de muncala nivel de unitati, partile contractante vor stabili introducerea declauza de interzicere a faptelor de discriminare si, respectiv, clauzeprivind modul de solutionare a sesizarilor/reclamatiilor formulate depersoanele prejudiciate prin asemenea fapte.

Legea stabileste obligatia pentru angajatori sa asigure egalitatea desanse intre angajati, femei si barbati, in cadrul relatiilor de munca deorice fel, inclusiv prin introducerea de dispozitii pentru interzicereadiscriminarilor in regulamentele de ordine interioara ale unitatilor. Deasemenea, angajatorii sunt obligati sa ii informeze sistematic peangajati, inclusiv prin afisare in locuri vizibile, asupra drepturilorpe care acestia le au in ceea ce priveste respectarea egalitatii desanse si tratament intre femei si barbati in relatiile de munca.

Dispozitiile din domeniul accesului la educatie, la sanatate, la culturasi la informare sunt asemanatoare cu cele din domeniul muncii, asa incatle voi indica pe cele mai interesante.

Astfel, in domeniul invatamantului, legea prevede ca MinisterulEducatiei si Cercetarii va promova acele manuale scolare, cursuriuniversitare, ghiduri pentru aplicarea programelor analitice care sanu cuprinda aspectele de discriminare intre sexe, precum si modelelesi stereotipurile comportamentale negative in ceea ce priveste rolulfemeilor si al barbatilor in viata publica si familiala.

Art. 19 face referire la un domeniu plasat de legiuitor intre cel alaccesului la cultura si cel al accesului la informare: publicitatea,legiferandu-se ca publicitatea care prejudiciaza, dupa criteriul sex,respectul pentru demnitatea umana, aducand atingere imaginii si onoareiunei persoane in viata publica si/sau particulara, este interzisa.

Legea prevede si o serie de autoritati publice abilitate cu aplicarea sicontrolul aplicarii legislatiei privind egalitatea de sanse si tratamentintre femei si barbati: Ministerul Muncii si Solidaritatii Socialesi institutiile coordonate sau subordonate (Agentia Nationala pentruOcuparea Fortei de Munca, Casa Nationala de Pensii si Alte Drepturide Asigurari Sociale, Inspectia Muncii, Consiliul National de FormareProfesionala a Adultilor, Institutul National de Cercetare Stiintificain Domeniul Muncii si Protectiei Sociale, Ministerul Educatiei siCercetarii, Ministerul Sanatatii si Familiei, Avocatul Poporului,Consiliul Economic si Social), iar confederatiile sindicale desemneaza,in cadrul organizatiilor sindicale din unitati, reprezentanti cu atributiipentru asigurarea respectarii egalitatii de sanse la locul de munca.

In solutionarea eventualelor litigii, legea prevede mai intaiposibilitatea pentru persoanele angajate de a formula sesizari,reclamatii sau plangeri catre angajatori sau impotriva lor daca suntdirect implicati, si sa solicite sprijinul reprezentantilor sindicalipentru rezolvarea situatiei la locul de munca. Daca medierea nu a fostposibila, persoana angajata care justifica o lezare a drepturilor salein domeniu muncii are dreptul sa introduca o plangere catre instantajudecatoreasca specializata in litigii de munca, dar nu mai tarziu de unan de la data savarsirii faptei. Competenta din punct de vedere teritorialapartine instantei in a carei raza teritoriala isi desfasoara activitateaangajatorul sau faptuitorul. Pentru celelalte domenii, competenta estecea de drept comun.

Plangerile sunt scutite de taxa de timbru, iar persoana care se consideradiscriminata poate solicita despagubiri materiale si morale, precum si/sauinlaturarea consecintelor faptelor discriminatorii de la persoana carele-a savarsit.

Incalcarea prevederilor legii ale carei principale aspecte le-am expusatrage raspunderea disciplinara, materiala, civila, contraventionala saupenala, dupa caz. Majoritatea faptelor interzise de aceasta lege suntcontraventii (in cazul in care nu indeplinesc elementele constitutiveale unei infractiuni) si sunt sanctionate cu amenda contraventionala dela 1.500.000 lei la 15.000.000 lei