Indiferent dacă ai fost martor sau ai experimentat violența în copilărie, ai fost neglijat din punct de vedere emoțional sau fizic, în momentul în care trăiești într-un mediu traumatizant, traumele din copilărie te pot urmări pentru tot restul vieții.

Modalități prin care traumele din copilărie ne urmăresc pentru tot restul vieții

1. Sinele fals

Traumele din copilărie duc la crearea sinelui fals. În calitate de copii, ne dorim ca părinții noștri să ne iubească și să aibă grijă de noi. Când părinții noștri nu fac acest lucru, încercăm să devenim copilul pe care credem că îl vor iubi. Îngropăm sentimenele care credem că ar putea să ne împiedice să ne îndeplinim nevoile și creăm un sine fals, o persoană pe care o prezentăm lumii. Când ne îngropăm emoțiile, pierdem contactul cu cine suntem cu adevărat, pentru că sentimentele noastre fac parte integrantă din noi.

2. Gândirea de victimă

Ceea ce gândim și credem despre noi definește autocunoașterea noastră. Felul în care vorbim cu noi înșine ne poate ajuta sau nu. Gândirea negativă ne face să simțim că nu avem control asupra vieții noastre. S-ar putea să ne fi victimizat în copilărie, dar nu trebuie să rămânem victime ca adulți. Chiar și în situațiile în care credem că nu avem de ales, avem întotdeauna o alegere de făcut, chiar dacă este doar puterea de a alege modul în care ne gândim la viața noastră.

3. Pasiv-agresivitate

Atunci când copiii cresc în medii în care există doar exprimări nesănătoase ale furiei, cresc crezând că furia este inacceptabilă. Dacă ai fost martor la furia exprimată violent, atunci ai putea crede când ești adult că mânia este o emoție violentă și, prin urmare, trebuie suprimată. Sau dacă ai fost într-o familie care a suprimat furia și părinții te-au învățat că mânia se află pe o listă de emoții pe care nu ar trebui să o simți, o suprimi. Însă ce se întâmplă dacă nu îți poți exprima furia? Probabil că știi deja răspunsul - nimic. Încă te simți furios și, în cele din urmă, furia este o emoție naturală și sănătoasă, pe care o trăim cu toții.

4. Pasivitate

Dacă ai fost neglijat sau abandonat în copilărie, s-ar putea să-ți fi ascuns frica și furia, în speranța că nimeni nu te va mai abandona sau neglija vreodată. De aceea, ajungi să-ți reprimi sentimentele și să fii pasiv, fiind incapabil de a-ți satisface potențialul.