Atmosfera de la un eveniment de speed datingAm intrat în WC fără a avea de fapt nevoie. Nici măcar să mă fardez nu voiam. Mă îmbrăcasem cât se poate de simplu – blugi și tricou negru – aveam părul pieptănat drept și cuminte, pe spate, și nu eram fardată aproape deloc – doar așa cât să nu par moartea în vacanță cu cearcănele adunate din câteva nopți nedormite și pleoapele înroșite de lacrimile vărsate după ce vărsam pe gât câteva pahare de vin și tot așa… știm cu toții cam cum este după câte o despărțire, sau după câte o mare despărțire…
Cert e că nu voiam ca nimeni să creadă că venisem să mă cuplez, deși, să dea naiba, mă aflam exact în locul în care lumea chiar pentru așa ceva venea… deci ce era cu mine acolo chiar nu interesa pe nimeni de fapt – din moment ce eram acolo trebuia să-mi asum rolul pentru care toți ceilalți erau acolo. E ca și cum în timp ce înfuleci bomboane tu încerci să le explici cu gura plină celorlalți că de fapt nu-ți plac deloc bomboanele… de ce te-ar crede cineva? Sau de ce mama naibii ar conta? Deși poate tu mesteci la niște mentolate, ca să nu-ți miroasă gura…
Așa că m-am uitat în oglinda de la WC și mi-am spus că nu o să evadez din “asta” chiar acum dacă tot am ajuns până aici – mă voi tortura până la capăt! Am urcat scările și l-am abordat din nou pe băiatul cu cafele, întrebăndu-l de “eveniment” pe o voce la fel de joasă ca înainte, fără a ridica măcar privirea spre zona bărbaților adunați – deja observasem cu coada ochiului niște fizionomii cel puțin ciudate! N-aveam nimic cu oamenii, nu-mi place să judec fără motiv, dar, ăsta e adevărul, mă simțeam îngrozită!
Sus, pe scări, mi-a spus băiatul.
Era bine că eram chiar lângă scări. Dacă aș fi fost nevoită să trec pe lângă grupul de bărbați, sunt sigură că aș fi ieșit din local și dusă aș fi fost… așa că locația era bună pentru ce se dorea a fi acest “eveniment”… am tras eu concluzia în timp ce urcam.
Când am ajuns sus, am mulțumit timpului că a avut milă de mine, părinților pentru genetică și mie pentru că nu mă lăsasem frântă decât pe dinăuntru și nu atât de frântă încât să uit cum vreau să fiu și să arăt….
M-am așezat la masa numărul trei, după ce am luat un formular pe care trebuia să-l completez pe parcurs cu numele “pretendenților” și dacă îi mai voiam sau nu și altădată în viața mea, și am început să-mi analizez starea de anxietate. Am făcut-o atât de bine încât am scăpat rapid de ea, plasându-mă cu mintea în rolul jurnalistului (care sunt eu) și care timp de peste 20 de ani a stat de vorbă cu sute de persoane din toate categoriile sociale, având toate problemele imaginate și neimaginate… Și așa am ajuns să o iau la întrebări pe organizatoarea “evenimentului”, o tipă cu bun-simț, care ne împărțea și niște vouchere pentru băutură.
Cert e că nu voiam ca nimeni să creadă că venisem să mă cuplez, deși, să dea naiba, mă aflam exact în locul în care lumea chiar pentru așa ceva venea… deci ce era cu mine acolo chiar nu interesa pe nimeni de fapt – din moment ce eram acolo trebuia să-mi asum rolul pentru care toți ceilalți erau acolo. E ca și cum în timp ce înfuleci bomboane tu încerci să le explici cu gura plină celorlalți că de fapt nu-ți plac deloc bomboanele… de ce te-ar crede cineva? Sau de ce mama naibii ar conta? Deși poate tu mesteci la niște mentolate, ca să nu-ți miroasă gura…
Așa că m-am uitat în oglinda de la WC și mi-am spus că nu o să evadez din “asta” chiar acum dacă tot am ajuns până aici – mă voi tortura până la capăt! Am urcat scările și l-am abordat din nou pe băiatul cu cafele, întrebăndu-l de “eveniment” pe o voce la fel de joasă ca înainte, fără a ridica măcar privirea spre zona bărbaților adunați – deja observasem cu coada ochiului niște fizionomii cel puțin ciudate! N-aveam nimic cu oamenii, nu-mi place să judec fără motiv, dar, ăsta e adevărul, mă simțeam îngrozită!
Sus, pe scări, mi-a spus băiatul.
Era bine că eram chiar lângă scări. Dacă aș fi fost nevoită să trec pe lângă grupul de bărbați, sunt sigură că aș fi ieșit din local și dusă aș fi fost… așa că locația era bună pentru ce se dorea a fi acest “eveniment”… am tras eu concluzia în timp ce urcam.
Când am ajuns sus, am mulțumit timpului că a avut milă de mine, părinților pentru genetică și mie pentru că nu mă lăsasem frântă decât pe dinăuntru și nu atât de frântă încât să uit cum vreau să fiu și să arăt….
M-am așezat la masa numărul trei, după ce am luat un formular pe care trebuia să-l completez pe parcurs cu numele “pretendenților” și dacă îi mai voiam sau nu și altădată în viața mea, și am început să-mi analizez starea de anxietate. Am făcut-o atât de bine încât am scăpat rapid de ea, plasându-mă cu mintea în rolul jurnalistului (care sunt eu) și care timp de peste 20 de ani a stat de vorbă cu sute de persoane din toate categoriile sociale, având toate problemele imaginate și neimaginate… Și așa am ajuns să o iau la întrebări pe organizatoarea “evenimentului”, o tipă cu bun-simț, care ne împărțea și niște vouchere pentru băutură.
salu nu stiu cat de reala e povestea ta..ai facut-o cu final fericit izul amar ramane ps: cata aroganta din partea ta sa-i califici pe toti asa cum ai facut-o din cate zici tu nu ai vorbit prea mult..probabil ca ai o serie de citate si subiecte predilecte..ca toti nu-i asa? oricum sper ca ai obtinut ce cautai : un lector in pat , spalat si capabil cel putin sa poarte ca s tine un blugi si tricou :)
la multi ani, andrei! povesteste-ne draga andrei. asa ai gasit tu o sotie puternica te-ai rugat insistent si ea a aparut.
Cea mai mare prostie sa astepti perfectiunea sa se scoboare din cer. Daca iubesti si esti iubita, casatoreste-te si sprijiniti-va unul pe altul sa ajungeti cat mai buni sl suflet. In spatele unui barbat puternic sta o femeie puternica care il sprijina, nu una care e lenesa in carca lui! Si puteti sa ii cereti lui Dumnezeu sot/sotie si El va va da. (cereti sincer, insistent si cu credinta)
multi barbati pe acest site- "eva.ro" lolololololol
Mi-a placut faza cu 10 minute intarziere din oficiu.. Fato, ai o tona de prejudecati! Esti normala? Tu faci asta din principiu?! Site-ul asta e plin de sarite de pe fix..
Ti-am citit articolul... Ca multe alte femei, esti rudimentara in gandire, falsa, cu multiple fetze (si niciuna frumoasa, din pacate), duplicitara, urata la suflet (daca oi avea unul). Nu te mai chinui sa intalnesti pe cineva... o sa-i faci viata un iad. Ramai singura, ca e mai bine pentru toata lumea... Pune mana si mai citeste ceva literatura buna, poate s-o mai misca ceva in inima aia impietrita. Lasa telenovelele pline de intrigi, de aia gandesti asa. Dar ce imi pierd eu timpul de pomana? Ca sa intelegi chestiile astea ai nevoie si de ceva ratiune. Ori femeile si ratiunea sunt doua chestii incompatibile. Asa ca...hai flit!
poti gasi un Mr Right de obicei divortat pe site-urile respective cu o pereche de silicoane
CRED ca este foarte greu ca azi sa mai gasesti cu adevarat un barbat in care sa contezi 100%... Sentimente.ro a fost un site bun in urma cu peste 10 ani...acum cred ca nu mai este ca si alte multele. Pe site-urile astea vin tot felul de anormali,deviati sexual/comportamental si tot pachetul... Ca in orice trebuie sa ai acel gram de noroc. Sint femei romance care au gasit oameni onorabili pe site de matrimoniale...dar atit de putine...Azi este fff riscant..in orice tara...iar chestia asta cu sex de n feluri/aberatii/dezaxari etc. te cuprinde groaza... Cel mai sigur este rugaciunea/dezlegari si Domnul cu Maica Sfinta sa il aduca... Fata asta care a refuzat acel baiat numai pentru ca I-a vorbit de Divinitate...nu este nici de Doamne ajuta! Numai daca omul nu parea deplasat in tot ce vorbea de religia lui... Este ff greu sa gasesti pe Mister Right DAR nu imposibil...ceea ce la oameni este imposibil la Dumnezeu este posibil. Deci curaj/prudenta/speranta. Slavit sa fie Domnul!