Şi bărbaţii au suflet. Mi-e dor de tine, dar sunt prea departe pentru totdeauna!

Am strigat în somn. În timp ce mă ridicam speriat din aşternuturi, sunetul părea că se rostogoleşte peste pereţii ascunşi în întuneric. Sudoarea îmi lipise tricoul de piele, visasem urât cum mi se întâmplă tot mai des în ultima vreme.
Eram singur şi mi-am amintit că e ziua ta. Ştiam că au trecut anii şi peste tine, dar mi-era teamă să-ţi caut poza, mi-era teamă ca acel chip cu care rămăsesm în memorie să fie altfel. De atâtea ori m-am abţinut. Aş fi putut să te sun. Nu aveam nimic de pierdut, dar aş fi fost sadic. De ce să-ţi distrug echilibrul pe care l-ai obţinut atât de greu?