Uneori mă gândesc că dacă într-o seară ai suna la uşă n-aş şti ce să-ţi spun. Cu ce să încep? Habar n-am dacă aş fi în stare să încropesc un zâmbet pe care să mi-l aştern pe faţă, dacă aş putea să-ţi spun bine ai revenit. Poate la fel gândeşti şi tu şi iată-ne blocaţi în nepriceperea noastră de administra trecutul.
Amintirile ne însingurează, ne fac să ratăm noi posibilităţi, iar fiecare îl aşteaptă pe celălalt ca să fie salvat.
E noapte şi m-am hotărât să mai beau un pahar cu vin, să te uit până dimineaţă.