Avem tot, copilul ne lipseste
Casă şi familie · Jurnal de mamica / De Violeta Floricica, 16.06.2008

Daca acum ceva timp intrasem in sperieti ca suntem niste parinti iresponsabili, ca nu am pregatit camera copilului, ca nu i-am cumparat ce-i trebuie, ca nu avem nici macar strictul necesar, acum avem cam tot... copilul inca nu.

Daca acum ceva timp intrasem in sperieti ca suntem niste parinti iresponsabili, ca nu am pregatit camera copilului, ca nu i-am cumparat ce-i trebuie, ca nu avem nici macar strictul necesar, acum avem cam tot... copilul inca nu. Ramane sa mai cumparam carucior. De fapt, caruciorul va fi primul cadou de la tati pentru Matei si il va cumpara el singur, probabil pana ne intoarcem noi de la maternitate.

Si sa povestesc despre patut. Este cadou de la bunica, nici daca l-as fi luat eu nu mi-ar fi placut asa mult. Chiar am fost suprinsa. E un patut pliant, cu toate accesoriile (masa de infasat, salteluta, 2 bari pentru jucarii, 2 niveluri) dar ce imi place si mai mult este faptul ca e colorat. Fiecare laterala are culoarea ei (galben, verde, portocaliu, albastru). Jucariile care sunt agatate pe barile galbene nu ma prea incanta dar le voi schimba eu. Pana va incepe Matei sa fie constient de jucarii am tot timpul din lume.


Mi-am luat deja gandul de la a-mi veni sorocul, cum zice bunica mea. Nu am semne, am doar dureri asemanatoare celor menstruale. Sunt momente in care devin destul de puternice, dar in afara de asta nu sesizez nimic care sa ma faca sa fug la spital ca nasc. Contractiile pe care le aveam inainte s-au modificat. N-as putea sa spun in ce sens, dar nu mai sunt cum erau.
Maine plec iar, tot la spital, tot ca sa nasc. De data asta nu se va mai intampla ca data trecuta. Acum chiar ma voi intoarce cu Matei. Nu stiu cum o sa nasc (normal sau cezariana), cert e ca vreau sa nasc. Am vrut si pana acum, dar nu e de ajuns doar sa vreau eu...


Am tot auzit ca nu e bine sa ii zici copilului pe nume inainte de botez. De ce nu e bine, nu pot sa stiu, asa sunt chestiile astea din popor... n-au raspuns pentru intrebarea "de ce?". Oricum ii vom gasi lui Matei tot felul de apelative... Poate o sa-i spun Maradona, ca il va chema si Diego, nume care pe mine nu ma prea incanta, dar o sa ma obisnuiesc cu el. Fratele meu ii zice Diego inca de cand l-a auzit pe taticul lui ca vrea sa-l pricopseasca pe copil cu asemenea avere.

Marea mea apasare de acum vine din alta parte. Dupa ce voi spune ce problema am, cred ca voi fi usor incadrata la capitolul
mame nebune si iresponsabile si apoi decazuta din drepturile parintesti. Dar eu unde vad meciul de maine???
Urmăreşte-ne pe Facebook pentru ultimele noutăţi Eva.ro