Nu ştiu dacă a inventat cineva războiul dintre sexe. Ştiu că încă există locuri în lume în care femeile n-au niciun drept. Războiul între sexe e o falsă problemă atâta vreme cât bărbaţii şi femeile sunt pe picior de egalitate. Însă nu este fals faptul că sunt mici diferenţe între femei şi bărbaţi.
Trăim într-o lume ciudată. Ne suspectăm reciproc, ne acuzăm de tot felul de lucruri şi avem proasta tendinţă să uităm esenţialul. Faptul că cel mai important lucru care se petrece între o femeie şi un bărbat e iubirea.
Mai suntem capabili să iubim în zilele noastre? Mai ştim s-o facem?
Nu sunt pesimist de felul meu şi cred că există multă dragoste în lumea noastră. Dar, din păcate, şi dragostea trebuie să facă faţă provocărilor lumii moderne.
Acum se iubeşte mult mai intens, dar emoţiile se ard mult mai repede. Partenerii îşi doresc experienţe tot mai rafinate. Cuplurile sunt minate de maladia lipsei de răbdare.
Pe cât suntem înconjuraţi de dragoste, pe atât suntem înconjuraţi de despărţiri, de renunţări. Cred uneori că, în zilele noastre, dragostea e mai mult vorbită decât trăită.
Pe parcursul vieţii am întâlnit mai multe femei singure, decât bărbaţi. Femeile sunt mai afectate de un eşec emoţional. Ele uită mai greu şi fac mai puţine compromisuri. Bărbaţii, chiar dacă suferă intens pe moment, au o memorie mai scurtă în această privinţă. Femeile sunt mult mai credincioase. Bărbaţii se refac mai uşor după o experienţă ratată.
Din păcate, cele mai multe femei au de făcut o alegere dificilă. Ele îşi aleg partenerul conform unui model cu care vin din copilărie şi adolescenţă, un model idealizat, format de filme romantice, de cărţi, de muzică, de familie. Realitatea e diferită şi nu conţine prea mulţi bărbaţi ideali. Aproape niciunul.
Dar, până la urmă, contează curajul de a intra într-o relaţie şi hotărârea de a rămâne. Pasiunea e trecătoare, dorinţa de a reuşi într-un cuplu ţine de fiecare, indiferent dacă e bărbat sau femeie.
P.S. Următorul text va fi publicat luni, 20 iunie.
Citeste in continuare
-
Ancheta jurnalistică a anului dezvăluie cum ucide corupţia în România
Colţul bărbatului
-
Noi nu ne vindem ţara! La Operă, au învins naţionaliştii
Colţul bărbatului
-
Apusul gimnasticii, un semn că sportul românesc e în criză profundă
Colţul bărbatului
-
Hitler s-a întors şi se adaptează! O comedie care te pune pe gânduri
Colţul bărbatului
-
Mediocrii au lovit din nou. Alungarea Alinei Cojocaru, o mare prostie!
Colţul bărbatului
Ce mai! ...parerea mea ramineti singure ca acei 1% din barbatii ideali au disparut si ei...dar aveti si alte optiuni ;cini,cai,..etc ,ca oricum restul barbatilor inafara de cei1% nu sunt buni pentru voi
Cat de adevarat e :) am dat copy paste si prietenului meu ca o mare parte din barbati stau prost la capitolul analiza :)) si acuma poate intelege si el mai bine ideea :D
@Bogdan: Ar trebui sa te apuci de scris, serios, fara nici o gluma, cred ca ai pus punctul pe i. Din pacate, afirmatiile tale reflecta realitatea.
Parerea mea este ca razboiul dintre sexe ar putea sa fie "o problema falsa" atata timp cat barbatii si femeile NU sunt pe picior de egalitate!. Conflictul sau "intrecerea" intervine in situatia cand cele doua sexe sunt sensibil egale din punct de evdere social ( o situatie dupa parerea mea total eronata, dat fiind ca femeile au o constructie atat cerebrala cat si fizica diferita foarte mult de cea a barbatilor , practic , ca sa fac o comparatie pentru a pricepe toata lumea este ca si cum ai lua un violonist si un muncitor la IMGB si ai spune ca sunt egali drept care sa treaca fiecare la locul de munca al celuilalt ) . Citat: "Însă nu este fals faptul că sunt mici diferenţe între femei şi bărbaţi. " MICIIII?????? :-O :-O :-O ????? Or fi "mici" daca zici tu :P Lasand gluma la o parte ... Si ca sa fiu gica-contra in continuare pot spune ca nu cred ca acum se iubeste mai intens. Ba din contra. Provocarile lumii moderne, cum ii spui tu, fac ca acest sentiment sa se dilueze in marea de agitaie interes, cariera, alergarea dupa succes (sau a fi macar catalogat ca un om de succes), dupa trend si dupa multele probleme care greveaza lumea moderna aflata in plina criza si alergare. Poate iubirile se consuma mai intens in pat, data fiind deschiderea spre multiplele posibilitati erotice exotice (de tipul BDSM, fetish, roleplaying, toys, latex, etc etc etc) , dar asta nu este iubirea aia pura pe care o aveau parintii nostri care traiau fericiti cu, deseori, singurul partener pana la moarte, ci iubire amestecata cu pasiune fierbinte. Nu ca nu ar fi buna, dar ... acum depinde la ce ne raportam. La iubirea impartasita, pura si relativ putin sexualizata reprezentata de odraslele celebrelor familii Montague si Capulet sau la iubirea prezentata in scrierile Sandei Brown. Ai dreptate, dragostea este mai mult vorbita decat traita. A trai presupune mai mult decat miscarea buzelor ... ah cum a sunat asta ... ma rog, fiecare intelege ce vrea :P Despre femeile tale care trec greu peste esecuri, care sunt mai credincioase ... te rog prietene ... Da-mi si mie telefonul lor :P Si iti dau la schimb zeci de telefoane ale unor fete care trec foarte usor peste orice, eventual in aceeasi zi :)) Si crede-ma, vorbesc din experienta. Ma rog, asa credeam si eu acum 20 de ani ca femeile trec mai greu, ca ... la la la la. Cand de fapt stiu doar sa mimeze mai bine tristetea. Cam atat. Spre deosebire de barbati care se caznesc sa mimeze indiferenta spunand "a, da, nu mai sunt cu Cristina, nu e nimica, o sun pe Andreea maine", cand de fapt, chiar daca ajung in pat a doua zi cu Andreea, tot la Cristina se gandeste in timp ce se incordeaza in incercarea de a reusi sa se descurce onorabil in pat cu Andreea. Pentru ca deobicei in ruperile unilaterale de relatie atat tipa cat si tipul joaca niste roluri mimate. De Macho si, respectiv mimoza. Din pacate mai ai dreptate si in penultimul fragment, adica am vazut si eu ca fetele ajunse la maturitate sexuala sunt sclavele ideii inoculate in copilarie cum ca partenerul ideal trebuie sa fie ca in Sclava Isaura, Doctor Quinn, Titanic sau ceva. Partea proasta este ca deobicei in tinerete, fetele singure de care spuneai in fragmentul precedent, au intalnit tipi acceptabili, rezonabili, dar data fiind ideeile preconcepute au refuzat relatia cu el. Si apoi cand au vazut ca sunt singure, din disperare sau presiune sociala cum ca "dar de ce esti nemaritata pana la varsta asta sau nu ai pe cineva, cum mamica, esti singura?" ... ajung cu tot felul de distrusi, batute, inselate, mintite si ca vai de ele. Barbati ideali sunt. Cam 1 la mie si daca nu sunt luati deja de femei shmechere rau ... sunt gay :P Comicareala abia acum vine. Multe femei ajung sa se cupleze sau mai rau, sa se marite, cu aia care dau APARENTA de tip "cumsecade" . Adica de ala care minte mai frumos. Este evident ce se intampla cand adevarul iese la iveala. De aceea va recomand ca , chiar daca credeti ca tipul este "alesul" , sa asteptati macar doi ani pana sa va maritati. Pentru ca daca este asa perfect, o sa il aveti toata viata, ce mai conteaza doi ani de asteptare? Nu? Evident la fel este si in cazul femeilor. Asa ca atentie barbati ... aveti mare grija ca sub aparentza mimozei se poate ascunde scorpia care ... a dansat cu juma' de Bucuresti ... Si care o sa danseze in continuare deoarece naravul din fire n-are lecuire ;) Cat despre dorinta de a tine o relatie ... Pai acum depinde de ce vrei sa o tzi? Da, de maner este primul raspuns. Parerea mea este ca o relatie cat de cat acceptabila trebuie sa fie bazata pe o simbioza in ceea ce priveste nevoile comune (prezente si viitoare) ale partenerilor. Deoarece dragostea ca si sentiment puternic se disipa in cativa ani. In studiul evocat in documentarul Sex Sense parca se dadea un interval intre 6 luni si 3 ani depinde de chimia creierului omului respectiv. (de unde si piesa "dragostea dureaza 3 ani"). :) Este un lucru chimic, fiind vorba de capacitatea de adaptabilitate a creierului la noii neurotransmitatori generati la inceputul relatiei, ceea ce numim in deobshte "indragosteala". Apoi ... daca partenerii nu au ceva mai mult decat "dorul de alalalt cand e plecat" ... se rupe relatia. Aici intervine insa atasamentul. Atasamentul pe care l-au avut parintii nostri care au ramas impreuna si au facut o treaba ... nu doar asa ... hatz hatz si ... bine-pa. Asa ca daca nu aveti mai multe scopuri comune ca parteneri, trebuie sa va pregatiti pentru o relatie care tine maxim 3 ani. Asa ca traiti-o cat mai intens si faceti poze multe pt ca nu se stie niciodata cand o sa apara ruptura. "Succesuri" Bogdan
foarte frumos articol. intr-adevar, dorinta de a tine o relatie trebuie sa fie in fiecare, pentru ca, din pacate, pasiunea si nebunia de la inceput se duc in cativa ani...
Ai dreptate