De ce nu ne cerem iertare?
Colţul bărbatului / De Emilian Isailă, 26.05.2011

Multe femei se întreabă de ce bărbaţii nu sunt în stare să-şi ceară iertare atunci când greşesc. În primul rând, într-un cuplu, din principiu, nimeni nu vrea să-şi ceară iertare. Bărbaţii sunt mai expuşi pentru că ei greşesc mai des.

Dacă în acel cuplu sunt şi copii, se poate observa cu uşurinţă că nici copiii nu prea vor să-şi ceară iertare când părinţii consideră că ar fi nevoie de un astfel de gest.

Greşeala şi iertarea sunt noţiuni relative. Întotdeauna greşim în raport cu cineva, în timp ce pentru altcineva s-ar putea să însemne că am făcut un bine. O greşeală a bărbatului faţă de soţie  i se poate părea mamei băiatului o faptă bună. De exemplu, dacă soţul face scandal că nu e gustoasă ciorba.

Cu toate acestea, din perspectiva principiilor morale, bărbaţii, deşi greşesc mai des, se scuză mai puţin. Dacă mă analizez pe mine, pot spune că, de cele mai multe ori consider că nu greşesc, iar atunci când îmi dau seama că am făcut-o lată, nu-mi mai vine să-mi cer iertare pentru că, mă gândesc eu, oricum n-o s-o primesc.

Cei mai mulţi dintre bărbaţi au o minte practică. Din copilărie au învăţat că iertarea cerută e foarte rar primită. Când luau o notă proastă, îşi cereau iertare, dar nu scăpau de pedeapsă. Când nu-şi făceau tema, îşi cereau iertare în faţa profesoarei de matematică, dar tot se alegeau cu un patru. După o serie de experienţe ratate, bărbaţii realizează că e tot aia. Când devin adulţi se mai adaugă şi faptul că pot ei singuri hotărâ când greşesc sau nu.

Pe de altă parte, mai e şi orgoliul femeilor care îşi doresc să audă cuvintele de părere de rău nu pentru că au de gând să ierte, ci pentru că vor să li se confirme faptul că au avut dreptate.

În concluzie,  e nevoie de aceeaşi tărie de caracter ca să recunoşti că ai greşit de câtă e nevoie şi pentru a ierta greşeala celuilalt.

  • Alida, miercuri, 06.07.2011 12:52

    Desi de cele mai multe ori sunt de acord cu tine, partea cu "mintea practica" a barbatilor e cam bullshit. Sa fim seriosi...asta ni s-a intamplat tuturor in copilarie sa o luam pe coaja dupa ce ne ceream iertare, sau sa luam 4 chiar daca ne-am pus cenusa in cap la scoala. Nu este un criteriu. Fostul meu sot nu si-a cerut iertare niciodata, desi gresea de foarte multe ori. Ironia este ca cerea iertare oricui, mai putin mie. Cum explici acest lucru?! Am intalnit si persoane care credeau ca a cere iertare este un fel de injosire, prin urmare spuneau cel mult un "scuza-ma", chiar daca greseala facuta era de proportii. Cred ca este o chestiune de orgoliu.

  • Emilian Isailă, vineri, 27.05.2011 08:04

    @Daissy: Mulțumesc!

  • Daissy, vineri, 27.05.2011 05:34

    Inca o data, ce prozaice, pana la tristete si depresie chiar, sunt aproape toate comentariile! De ce e lumea noastra asa de incrancenata? De ce se privesc toate cele cu asa de mult pesimism? Deprimant! Na, m-am molipsit! Toate articolele tale, scrise cu bun simt si umorul necesar, ma binedispun. c

Urmăreşte-ne pe Facebook pentru ultimele noutăţi Eva.ro