Echipa României de gimnastică a ratat calificarea la Olimpiada de la Rio. A fost un şoc pentru oficialii sportului din ţară, dar şi pentru opinia publică.

Cea mai galonată echipă de gimnastică feminină din toate timpurile va sta acasă. Dacă vreţi, e ca şi cum Brazilia nu ar reuşi calificarea la un campionat mondial de fotbal.

E uşor în astfel de momente să spui că e vina unuia sau a altuia, vinovaţii se ştiu foarte bine, iar liderii politici au jucat şi aici un rol, corupţia afectând în mare măsură şi sportul. Dar, iată-ne ajunşi şi în acest punct, unul în care nu mai avem performeri în sport.

E momentul să nu ne mai facem iluzii şi să o luăm de la zero. Nu poţi face performanţă fără o motivare superioară, nu se mai poate câştiga mânat de la spate, iar sportul nu mai e politică de stat.

                 Nadia, tristeţea unei mari campioane   Foto. Mediafax

Şi iată un paradox, în momentul în care am ajuns ca performanţa să se plătească foarte bine, un medaliat olimpic primeşte un salariu consistent de la plătitorii de taxe pentru tot restul vieţii, acela e momentul în care nu mai avem campioni.

Cred că performanţa va ţine mai mult de antrenori talentaţi, conectaţi la ceea ce se întâmplă în lume, de sportivi care nu sunt distruşi în timpul copilăriei şi a junioratului şi care, prin educaţie şi voinţă, reuşesc să găsească drumul spre o motivaţie autentică.

Sportul românesc a ajuns în iad, iar acolo nu mai există propagandă, ci doar înţelepciune şi muncă. Fiecare antrenor şi fiecare sportiv e pe cont propriu.