Ministrul Educatiei Sorin Câmpeanu se bate cu pumnii în piept că în acest an, promovabilitatea la BAC a fost de aproape 68% după corectarea contestaţiilor. E un procent bun, dar obţinut în condiţiile în care tot mai puţini absolvenţi de liceu se înscriu la examen. Fiind dat pe bune, cei care se simt nepregătiţi evită să se prezinte şi amână pentru viitor.

Dar ce s-a schimbat cu adevărat în aceşti ultimi ani de când avem o adevărată criză în învăţământul românesc? Nu mare lucru. Cei mai buni elevi pleacă la facultăţile din străinătate cu gândul să nu se mei întoarcă în ţară, cei care rămân aici urmează cursuri universitare locale, mai bune sau mai rele fără a avea siguranţa că la sfârşitul facultăţii vor găsi ceva de lucru în urma calificării obţinute.

Un student care urmează o facultate din România trebuie să se angajeze încă din perioada studiilor pentru a avea speranţa să găsească un loc de muncă stabil. Ca să fim sinceri până la capăt, e de lucru pentru studenţii care urmează o facultate tehnică. Se caută programatori de toate felurile, ingineri de sistem, de reţea, foarte mulţi ingineri. Pe de altă parte, e ciudată atracţia reprezentată de facultăţile de jurnalism, de drept, sau ASE, nici de economişti nu mai prea e nevoie.

În acest moment, cea mai dură criză pe piaţa muncii se înregistrează în mass-media. Cred că s-a ajuns în situaţia în care sunt mai mulţi oameni de PR decât jurnalişti angajaţi. Nu există locuri de muncă, toate redacţiile taie salarii şi dau oameni afară, atât din televiziune, radio, presă scrisă sau on-line, publicitate şi PR. E un mister de ce atât de mulţi tineri vor să intre în domenii în care au şomajul asigurat pe termen lung? Asta dovedeşte faptul că sunt prost sfătuiţi. Familia şi şcoală nu reuşesc să modeleze aspiraţiile unui tânăr. Mai rău, îl lasă să-şi construiască o lume plină de fantezii pe care, apoi, încearcă să le urmeze. Şi aşa ajunge să înveţe o profesie pentru care nu există oferte de muncă sau salariile sunt înfiorător de mici.

Şcoala ar trebui să facă ceva mai mult, cumva ar trebui să-i încurajeze pe absolvenţi să se califice în profesii care vor fi căutate peste zece ani. Chiar dacă azi pare o prostie, va veni o zi în care a fi programator nu va mai fi o profesie de succes. Aici e nevoie de cercetare, de analize aprofundate ale economiilor statelor dezvoltate, de observat tendinţele şi de promovat printre tineri domeniile cu potenţial de dezvoltatre în viitorul deceniu. Dar cred că cer prea mult de la nişte birocraţi egoişti, interesaţi doar să-şi mai păstreze slujba în care nu fac nimic un an, iar apoi încă unul şi tot aşa.