La toamnă încep din nou şcoala, odată cu Maria, fiica mea. Am emoţii. Am primit lista de rechizite şi m-am îngrozit. Am fost în clasa întâi în urmă cu 35 de ani şi am fost uimit să descopăr că n-au dispărut coperţile din plastic pentru caiete, n-a dispărut rigla şi nici linia care trebuie trasă la marginea paginii.
În timpuri imemoriale, dacă n-aveai caietul liniat, erai pedepsit. E liniştitor, într-un fel, că în era tabletei electronice şi a smart-phone-ului, scrisul şi cititul se învaţă ca întotdeauna.
Ca orice părinte, am emoţii când începe şcoala. Ştiu că s-a schimbat mult şi nu întotdeauna cum ne-am fi dorit, dar şcoala de azi nu mai are nicio legătură cu şcoala din vremea Epocii de Aur. Ştiu că mulţi sunt nostalgici, dar pentru un elev din acele vremuri era ceva de neimaginat să studieze în străinătate. Astăzi, un elev bun are toate oportunităţile din lume, poate învăţa oricât şi oriunde. Problema acum nu mai e cea a posibilităţilor ci cea a dorinţei de a face efort.
E din ce în ce mai greu să faci un copil să înveţe, să-i sădeşti dragostea pentru cărţi. Înconjurat de computere, de telefoane, televizoare, console de jocuri, dvd-uri, misiunea părinţilor e cu adevărat grea.
Am emoţii că începe şcoala, am emoţii că nu voi reuşi să-i transmit fiicei mele pasiunea pentru cărţi, am emoţii că n-o să fiu în stare să rezolv problemele de aritmetică din clasa întâi şi că o să întârziem dimineaţa la ore. Ştiu că nu sunt singurul care trece prin aceste emoţii. Fac parte din desfăşurătorul vieţii de părinte.
Cu toate acestea cred în continuare că şcoala trebuie să formeze în primul rând oameni şi apoi specialişti. Aş vrea ca fiica mea să înveţe să iubească şi să respecte libertatea, să-i respecte pe ceilalţi, să înveţe să ajute şi să fie solidară cu suferinţa oamenilor. Şi abia, mai apoi, să aibă performanţe la învăţătură.
Ştiinţa fără suflet, fără pasiune n-are nicio valoare, niciun sens.
Citeste in continuare
-
Ancheta jurnalistică a anului dezvăluie cum ucide corupţia în România
Colţul bărbatului
-
Noi nu ne vindem ţara! La Operă, au învins naţionaliştii
Colţul bărbatului
-
Apusul gimnasticii, un semn că sportul românesc e în criză profundă
Colţul bărbatului
-
Hitler s-a întors şi se adaptează! O comedie care te pune pe gânduri
Colţul bărbatului
-
Mediocrii au lovit din nou. Alungarea Alinei Cojocaru, o mare prostie!
Colţul bărbatului
Felicitari! Nici nu-ti poti inchipui ce mult inseamna pt o fetita atentia pe care tatal ei i-o acorda si cata incredere ii confera! Pe mine numai tata ma ducea la scoala si ma ajuta la lectii. Si tot el m-a insotit la examenele de admitere, mi-a dat curaj si incredere, m-a invatat se practic sporturi "extreme": schi, patinaj, ciclism. Acum ma gandesc ca am avut mare noroc cu asa tata! Mult succes si consecventa mai departe!
foarte frumos articol! :)
Mult succes in noul drum care-l veti parcurge impreuna pas cu pas. M-ai facut sa zambesc si sa-mi amintesc de mine si mama mea cand eu eram in clasele primare... cum ma imbraca ea in fiecare dimineata numai sa mai prind 5 minute de somn. Si cum imi rupea foile daca nu scriam frumos (culmea este ca tot urat scriu :)) nu vreau sa te sperii). Sunt convinsa ca incepand aceasta noua etapa vor aparea multe articole despre "peripetiile" prin care vei trece ca parinte. Abea astept sa le citesc! :) P.s.: nu te speria daca nu o sa fie premianta din primul an sunt copii care sunt premianti in primii ani, iar apoi se pierd; altii care sunt la nivel mediu, iar apoi merg intr-un crescendo uimitor si mai sunt unii care se mentin premianti pana termina facultatea :) eu fac parte in cel de-al doilea exemplu si mama nu a reusit sa-mi trasmita pasiunea pentru carti. Am descoperit-o singura si tot singura am intrat in biblioteca mamei :)
Emilian, din proprie experienta iti spun ca ai sa faci fata problemelor de aritmetica din clasa 1, insa pregateste-te sa primestii intrebari mai grele precum "exista Mos Craciun?"; in ciuda aparentelor copii isi "distrug" lumea lor minunata si inocenta cu ciudatenii daca le pot numi asa din acestea auzite evident de la ceilalti mai mari....oricum cheia e la tine si depinde cum ii explici....cel mai simplu raspuns, din punctul meu de vedere este urmatorul: "cine nu crede, nu primeste!"....Mult succes in noul an si multa rabdare (o sa ai nevoie)!...