
Ce pește este cel mai bun pentru saramură? Află ce diferențe există între crap, somn, caras și șalău, care rezistă cel mai bine pe grătar și ce variantă are cel mai bun gust.
O saramură de pește foarte bună începe înainte de usturoi, roșii sau ardei, pentru că alegerea peștelui influențează aproape tot preparatul. Peștele trebuie să suporte frigerea fără să se destrame, să aibă suficient gust încât să nu fie acoperit de zeama aromată și, ideal, să păstreze o carne suculentă după ce este luat de pe grătar și lăsat câteva minute în saramura fierbinte.
În bucătăria românească se folosesc mai multe specii, iar rețetele de saramură sunt foarte flexibile, tocmai pentru că în zonele pescărești preparatul s-a făcut în mod tradițional cu peștele disponibil în momentul respectiv. Crapul este însă una dintre variantele cel mai des întâlnite în rețetele de saramură de pește fript, inclusiv în rețete culinare românești consacrate.
Dacă trebuie să alegi un singur pește pentru prima saramură făcută acasă, crapul este probabil cea mai echilibrată alegere, însă carasul, somnul și șalăul pot da rezultate excelente, fiecare într-un stil diferit.
Crapul, alegerea clasică pentru saramură
Crapul are aproape toate caracteristicile de care ai nevoie pentru acest preparat. Carnea are suficientă grăsime încât să rămână suculentă după frigere, iar gustul specific de pește de apă dulce rezistă bine lângă usturoi, roșii coapte și ardei iute.
În plus, bucățile groase de crap se comportă foarte bine pe grătar, mai ales dacă sunt bine zvântate înainte de gătire și dacă nu sunt întoarse continuu. Pielea poate deveni rumenă și ușor crocantă, iar porțiunile caramelizate de la suprafață dau ulterior saramurii acel gust ușor afumat care face diferența dintre o simplă bucată de pește cu sos și o saramură adevărată.
Crapul are însă și dezavantajul bine cunoscut al oaselor, astfel încât trebuie mâncat cu atenție, iar exemplarele foarte mari pot avea o aromă mai puternică. Dacă ai posibilitatea să alegi, un crap proaspăt, de dimensiune medie, este de obicei o variantă foarte bună.
Carasul dă una dintre cele mai rustice saramuri
Carasul este o alegere excelentă dacă îți place saramura cu gust pronunțat de pește și cu acel aer de mâncare simplă, pregătită lângă apă. Peștii mai mici pot fi fripți întregi, ceea ce ajută la păstrarea suculenței și la formarea unei suprafețe foarte gustoase.
Carnea este gustoasă, însă carasul are multe oase fine, acesta fiind principalul lui dezavantaj. Pentru cine este obișnuit să mănânce pește de apă dulce, problema nu este neapărat importantă, însă pentru copii sau pentru persoane care preferă fileurile fără oase, poate fi mai puțin comod.
În schimb, dacă urmărești gustul rustic al unei saramuri pregătite simplu, cu pește bine fript, roșii coapte, usturoi și mămăligă, carasul merită din plin luat în calcul.
Somnul este foarte bun dacă vrei o saramură mai bogată și mai suculentă
Somnul schimbă destul de mult caracterul preparatului, deoarece are o carne mai grasă și mai consistentă decât multe alte specii de apă dulce. Tocmai această grăsime îl ajută să rămână suculent pe grătar și îl face foarte potrivit pentru combinația cu o saramură acrișoară, usturoiată și ușor picantă.
Un alt avantaj este că somnul are mai puține oase mici decât crapul sau carasul, ceea ce îl face mai comod de mâncat.
Pentru saramură, este de preferat să folosești bucăți suficient de groase, care nu se vor usca rapid pe grătar. Dacă peștele este foarte gras, poți face zeama ceva mai acidă, cu mai multe roșii sau puțină lămâie, deoarece aciditatea echilibrează foarte bine grăsimea.
Rezultatul este o saramură mai bogată și mai consistentă, potrivită pentru cei care preferă un pește cu carne mai cărnoasă.
Șalăul este alegerea pentru o saramură mai fină
Șalăul are o carne albă, delicată și mai slabă, iar tocmai de aceea produce o saramură foarte diferită de cea făcută cu crap sau somn. Gustul este mai fin, iar preparatul poate părea mai ușor și mai elegant.
Există însă și un dezavantaj: fiind un pește mai slab, șalăul se poate usca dacă este ținut prea mult pe grătar. Din acest motiv, trebuie urmărit atent și scos imediat ce carnea este gătită și suprafața s-a rumenit suficient.
Saramura trebuie și ea echilibrată cu atenție, deoarece o cantitate foarte mare de usturoi sau ardei iute poate acoperi aroma delicată a peștelui.
Dacă îți place peștele alb, cu gust discret, șalăul poate fi una dintre cele mai bune variante, însă tehnica de gătire trebuie să fie ceva mai precisă.
Bibanul este foarte gustos, mai ales dacă îl gătești întreg
Bibanul are carne albă și gustoasă și poate fi excelent într-o saramură, mai ales atunci când exemplarele sunt suficient de mari pentru a fi fripte întregi.
Fiind de obicei mai mic decât crapul sau somnul, se gătește repede, ceea ce înseamnă că trebuie urmărit cu atenție pe grătar. Dacă îl lași prea mult, carnea își pierde suculența.
Avantajul este că pielea bine rumenită și gustul specific al peștelui se potrivesc foarte bine cu saramura simplă de usturoi, roșii și ardei copți.
Pentru o masă rustică, în care fiecare primește câte un pește întreg, bibanul poate fi o alegere foarte frumoasă.
Poți face saramură și din macrou?
Da, chiar dacă ieșim din zona clasică a peștelui de Dunăre.
Macroul este foarte potrivit pentru grătar deoarece are carne fermă și grasă și își păstrează bine forma la temperatură ridicată. Tocmai această combinație îl face un pește popular pentru barbecue.
În saramură, gustul lui va fi însă mult mai intens decât al crapului sau al șalăului, iar rezultatul nu va avea același caracter tradițional dobrogean. Dacă îți place macroul, combinația cu roșii coapte, usturoi și ardei iute funcționează foarte bine, dar preparatul trebuie privit mai degrabă ca o adaptare.
Ce pește să alegi dacă nu vrei multe oase
Dacă problema principală sunt oasele, somnul este una dintre alegerile mai comode dintre speciile folosite frecvent la astfel de preparate, mai ales atunci când este tăiat în bucăți groase.
Șalăul poate fi și el o variantă potrivită, în special dacă folosești fileuri, însă trebuie gătit cu mai multă grijă pentru a nu se usca.
Crapul și carasul sunt extraordinare ca gust, dar vin cu inevitabilul inconvenient al numeroaselor oase, iar acest lucru poate conta dacă pregătești saramura pentru copii sau pentru persoane care nu sunt obișnuite cu peștele de apă dulce.
Peștele proaspăt contează mai mult decât specia
Un crap foarte proaspăt va da aproape întotdeauna un rezultat mai bun decât un pește considerat „mai sofisticat”, dar care nu mai este în cea mai bună stare.
Carnea trebuie să aibă miros discret și proaspăt, nu un miros puternic sau neplăcut, iar atunci când cumperi pește întreg este bine să urmărești aspectul general, fermitatea cărnii și prospețimea evidentă a produsului.
În saramură, peștele este gătit foarte simplu și nu există sosuri grele care să ascundă calitatea ingredientului principal, astfel încât prospețimea se simte imediat în farfurie.
Pește gras sau pește slab?
Pentru cine face saramură pentru prima dată, un pește cu puțină grăsime naturală este de obicei mai ușor de gătit, deoarece riscul de a obține o carne uscată este mai mic. Din acest motiv, crapul și somnul sunt alegeri foarte sigure.
Peștii mai slabi, precum șalăul, pot produce o saramură excelentă, dar trebuie gătiți mai puțin și nu trebuie lăsați să se usuce înainte de a fi puși în zeama fierbinte.
Aici apare și diferența de stil: crapul și somnul dau o saramură robustă, bogată și rustică, în timp ce șalăul oferă un preparat mai fin.
Mai bun întreg sau tăiat în bucăți?
Peștii mici, precum carasul sau bibanul, sunt foarte buni fripți întregi, deoarece pielea protejează carnea și ajută la păstrarea suculenței.
Crapul și somnul mai mari sunt mai practici tăiați în bucăți groase, pentru că astfel se gătesc uniform și sunt mai ușor de întors pe grătar.
Important este ca bucățile să nu fie foarte subțiri. Dacă sunt prea mici, se vor usca înainte să apuce să capete crusta rumenită de care ai nevoie pentru o saramură gustoasă.
De ce este important grătarul
La saramură, nu alegerea peștelui este singurul lucru care contează. Modul în care îl gătești este aproape la fel de important.
Rețetele românești tradiționale de saramură se bazează pe pește fript bine, iar preparatele dunărene folosesc de mult timp tehnici simple de frigere tocmai pentru a intensifica gustul peștelui.
Suprafața trebuie să capete culoare și ușoare urme de rumenire, pentru că exact acele zone vor da ulterior gust zeamei. Peștele fiert sau gătit foarte blând nu produce același rezultat.
Dacă ai posibilitatea să folosești jar, aroma va fi și mai intensă, însă și o tigaie grill bine încinsă poate da rezultate bune acasă.
Care este, până la urmă, cel mai bun pește pentru saramură
Dacă ar trebui să aleg o singură variantă pentru o saramură clasică, aș alege crapul, deoarece are cel mai bun echilibru între gust, grăsime, textură și rezistență la grătar, iar aroma sa se potrivește foarte bine cu usturoiul, roșiile și ardeii copți.
Dacă vrei o saramură mai rustică și cu gust intens de pește de apă dulce, alege carasul. Dacă preferi carne suculentă, mai grasă și cu mai puține oase mici, somnul este o alegere excelentă, iar dacă îți dorești o variantă mai delicată și mai ușoară, șalăul poate fi foarte bun, cu condiția să nu îl gătești excesiv.
În final, cea mai bună saramură nu este neapărat cea făcută din cel mai scump pește, ci aceea în care ai un pește proaspăt, îl frigi suficient cât să prindă crustă și îl combini cu o zeamă simplă, fierbinte, în care usturoiul, roșiile și ardeiul completează gustul fără să îl acopere.




