Am primit de curând un e-mail de la o fostă colegă de liceu prin care mă anunța de organizarea întâlnirii cu foștii colegi de clasă, pentru a aniversa un număr rotund de ani de la absolvire (nu spui câți :D). Bineînțeles că amintirile au năvălit, aducând în actualitate discuții care încep cu "mai ții minte atunci când..." sau "cât de cool și avangardist era profesorul X".

Sala de clasă îmi este cunoscută plan-contraplan: 12 ani în bancă, 5 ani la catedră, dar amintirile din anii copilăriei și adolescenței sunt cele care au rămas vii în memoria mea... prima zi de școală, emoția primelor litere așternute pe hârtie, apoi pe tablă, în fața întregii clase, primul extemporal, prima poezie recitată, schimbul de mărțișoare, prima excursie sau prima tabără școlară, prima coroniță, prima teză, admiterea la liceu, bacalaureatul... Despre toate aș povesti oricând cu plăcere...

Chiar dacă mai toți copiii visează să termine cât mai repede cu anii de școală, să aibă vacanțe cât mai lungi și dacă se poate cât mai dese... nostalgia acelor timpuri rămâne ancorată undeva în suflet... anii de școală, anii tinereții... vremurile când îndatorirea principală era efectuarea temelor și obținerea unor note bune.

Am fost printre cei care au prins și sistemul de învățământ comunist și pe cel de după '89, am avut parte și de cordeluță, uniformă și matricolă, dar și de jeanși și plete în vânt... oricare ar fi fost forma și oricât de diferite programele școlare, avantajul de a fi între cei de vârsta ta, bucuria unui sandwich împărțit cu colega de bancă, tristețea primei foi rupte din caiet, emoția obținerii primului calificativ excelent sau a primului 10 nu vor dispărea niciodată.

Chiar dacă ești cel mai bun la matematică sau te simți mai degrabă atras de istorie sau de limba franceză, de desen, muzică sau educație fizică, important este să ai posibilitatea să descoperi ce anume te reprezintă, ce te atrage, care îți sunt pasiunile, ce ți-ai dori pentru viitor...

Și dacă pentru mulți copii nu există întrebarea "părinții mei au posibilitatea să mă trimită la școală?", UNICEF și-a propus să vină în ajutorul copiilor defavorizați, prin strângerea de fonduri ce le vor permite acestora accesul în sistemul de învățământ sau vor ajuta la prevenirea abandonului școlar.

Prin aceste rânduri doresc să salut inițiativa și mă alătur acestui scop... un strop de bunăvoință și ajutor în campania "Viitorul copiilor începe la şcoală".  În România peste 300.000 de copii de vârstă școlară nu sunt cuprinși în sistemul de învățământ sau au abandonat cursurile. Hai să îi ajutăm să poată avea și ei amintiri de pe băncile școlii! Hai să susținem visurile și viitorul acestor copii donând o sumă cât de mică pe www.sustineunicef.ro.