La începutul lunii iunie am primit două invitații la avanpremiera “Totul despre Sex 2”, eveniment care a avut loc la CinemaPro. Nu am fost niciodată un fan Sex And The City, şi deşi după vizionarea primei parţi a filmului nu am fost prea încântată, am decis totuşi să particip.

Am sunat-o  pe o bună prietenă şi am invitat-o să ma însoțească, ne-am imbrăcat simplu, dar elegant și ne-am întâlnit în fața cinematografului înţesat de “vedete” și presă. Am stat de vorbă, am băut un Cosmopolitan în foaier, ne-am amuzat privind la cei câţiva masculi rătăciţi în marea de estrogen, pene, paiete şi fond de ten şi apoi ne-am îndreptat spre locurile noastre.

Nu mi-am propus să fac o recenzie a filmului, doar îmi exprim parerea: mi-a plăcut. Deși a primit critici mai proaste decât cel din 2008, atâta timp cât nu te aștepți ca filmul să fie altceva decât producătorii ne-au oferit până acum, ai parte de mai bine de două ore de bună dispoziție. Și chiar au fost momente când în sală s-a râs în hohote.

Am urmărit pe imdb.com ratingul pentru “Sex and the City 2” și am citit și o parte din comentarii: americance care se simt ofensate și jignite de comportamentul personajului Samantha, musulmani ce consideră că s-au adus prejudicii majore imaginii religiei...

Nu mă mai miră nimic. Sau atunci când ceva va reuși să mă mire, promit să postez cu lux de amănunte. Până atunci, pentru o seară plăcută și reconfortantă, puteți merge să vedeți acest film. Dacă aveți timp, chef și bani. Și simțul umorului :).

În cazul nostru comedia a continuat, mutându-se de pe ecran în real life!

La ieșirea din sală am fost întâmpinați de promoterițe care ne-au oferit cadouri, ambalate în pungi inscripționate Mercedes – sponsorul evenimentului. Și acum întrebarea cheie: dacă ați vedea patru fete frumoase pe partea stângă a culoarului și alte patru în dreapta, toate împărțind cadouri în punguțe identice, ați avea vreo preferință? Și eu și prietena mea am luat câte o pungă de la fetele din dreapta.

Am ieșit din cinematograf, iar afară ne-a întâmpinat o noapte placută de început de vară, așa că ne-am hotărât să mai rămânem la o cafea la terasa de lângă cinema. Aveam ocazia să schimbăm impresii despre film și să admirăm cadourile primite.

Am găsit în fiecare pungă un catalog Mercedes și două căni (?!?). Legătura dintre mașină și film este evidentă după vizionare, dar ne-ar fi plăcut să înțelegem din ce poveste sunt cănile. Care ar putea fi legătura dintre două căni gravate în japoneză și o mașină nemțească sau între aceleași două căni și un film american a cărui acțiune se petrece într-o țară arabă? Mă rog, drăguțe cănile...

Pe fondul acestei discuții atenția ne-a fost atrasă de un glas feminin pe tonalitate înaltă provenit de la masa alăturată: “Tu ce masură ai primit?”.“Măsură la cană?” gândesc eu contrariată. În aceeași fracțiune de secundă m-am întrebat dacă s-au oferit și căni și cești și ceșcuțe și mi-am îndreptat privirea spre masa înțesată de fete, de unde s-a auzit miraculoasa întrebare. Și ce mi-e dat să văd? Una dintre ele purta mândră, peste rochie,  un tricou identic cu cel purtat în film de Sarah Jessica Parker, mai exact ACEL tricou care mă făcuse să comentez în șoaptă: ce cool!

Stai puțin! Ele tricouri? Și noi căni??? A urmat un schimb de priviri contrariate cu prietena mea și dialogul: “Te duci sa iei tricou? Ai curaj sa te întorci?”. “Să știi că sunt mai timidă decât par. Dar tu ai? Du-te tu!”. “Dar tu de ce nu te duci?”...

În mai puțin de un minut, timp de deliberare, am fost desemnată cu majoritate de voturi și eram deja înapoi în holul cinematografului. Nu mai erau decât promoterițele din partea dreaptă. Mă adresez zâmbind ca la poză: “Bună seara, dacă vă dau cănile înapoi, îmi dați tricouri?”. Probabil că zâmbetul a funcționat fiindcă una dintre ele, foarte amabilă de altfel mi-a răspuns: “Tricouri? Nu avem tricouri, dar dacă doriți vă mai dăm un set de căni!”. O, da! Era tot ce îmi doream. Aș fi putut crea un set de patru căni sau dacă insistam puțin, reușeam să fac chiar și un set de șase.

Când mi-au spus că nu au și nici nu avut decât căni am înțeles: deși identice, pungile conțineau cadouri diferite, iar tricouri au oferit promoterițele din partea stângă!

M-am consolat singură în gând: „Ei lasă, dacă vreau îmi cumpar un tricou negru din bumbac mercerizat, mă duc la Mall și îl imprim!”.

Iar în dimineața următoare mi-am băut cafeaua din cana mea cea nouă Akakuro!