Printre cele mai bune filme în care a jucat Audrey Hepburn se numără „Mic dejun la Tiffany“ și „My Fair Lady“.

Fiica unei baronese olandeze și a unui englez pro fascist, Audrey Hepburn pare să fi apărut de nicăieri și a ieșit la fel de repede. După ce a cucerit un Oscar cu debutul la Hollywood, "Vacanță la Roma", ea a devenit emblema unui nou stil în cinema. Însă când cariera ei mai avea multe de oferit, ambițiile i-au fost ponderate de protectivul său soț, Mel Ferrer, notează British Film Institute (BFI).

După ce a divorțat, Audrey a decis că nu mai vrea să fie vedetă. A mai apărut doar în patru filme în ultimii 25 de ani ai vieții sale, dar cele 16 în care a jucat între 1953 și 1967 i-au adus cinci nominalizări la Oscar și au redefinit clasa feminină pe marele ecran. Femeia care a cucerit întreaga lume cu frumusețea ei pură, perfectă, ne-a lăsat mai multe imagini minunate în care o putem admira.

Iată care sunt cele mai bune filme cu Audrey Hepburn:

"Vacanță la Roma" (1953)

După ce a jucat rolul vieții ei ascunzându-și originile britanice în Olanda ocupată de naziști, Audrey Hepburn a fost remarcată de scriitoarea franceză Sidonie-Gabrielle Colette și distribuită în "Monte Carlo Baby", în 1951. William Wyler a fost atât de entuziasmat de interpretarea ei, încât a distribuit-o în locul lui Jean Simmons în rolul prințesei care îl vrăjește pe reporterul american (Gregory Peck) în timpul memorabilei plimbări cu scuterul Vespa pe străzile Romei.

Îmbinând în mod fermecător nevinovăția îndurerată cu șovăiala răutăcioasă, Hepburn a făcut un rol superb, distins pe merit cu un Oscar. Mai târziu, ea a lucrat din nou cu Wyler pentru "Şcoala de fete" (1961) și "Cum să furi un milion" (1966).

"Sabrina" (1954)

Deși a spus glumind pentru revista Time că încă trebuie să învețe cum să joace, Hepburn a semnat un contract pe șapte ani cu studiourile Paramount și a început cu o comedie romantică regizată de Billy Wilder. Sabrina Fairchild (Audrey Hepburn) e fiica simplă, naivă, a unui șofer, Thomas Fairchild (John Williams). Cei doi locuiesc pe proprietatea bogatului Oliver Larrabee (Walter Hampden), care are doi băieți - David (William Holden), fiul cel mic, amator de distracții, și Linus (Humphrey Bogart), un alcoolic. Sabrina este îndrăgostită de David, care o consideră o simplã fetiță. După ce tatăl ei o trimite la Paris, ea se întoarce o femeie de lume, sofisticată. David se îndrăgostește de ea, dar el e deja logodit cu Elizabeth Tyson (Martha Hyer).

Billy Wilder nu a reușit să-l aducă în distribuție pe Cary Grant pentru a-l juca pe Linus, așa că a optat pentru Humphrey Bogart care n-a plăcut-o deloc pe mai puțin experimentata lui colegă. În schimb, Holden s-a îndrăgostit de ea. Acesta a încercat să reia relația cu ea când au lucrat pentru "Parisul zgomotos" (1964), dar Audrey era îndrăgostită de designerul Hubert de Givenchy.

"Funny Face" (1957)

Balerină pasionată, al cărei talent a putut fi admirat în "The Secret People" (1952), Hepburn a fost încântată să joace cu idolul său, Fred Astaire, în primul ei muzical, în care face un număr extraordinar de dans, într-o cafenea din Paris.

Jo (Audrey Hepburn) este o tânără visătoare și naivă preocupată de filosofie, care lucrează într-o librărie. Într-o zi e luată cu asalt de echipa unei reviste pentru femei, în frunte cu fotograful Dick Avery (Fred Astaire), care îi propun să facă o ședință foto. Jo se remarcă și i se dă șansa de a deveni imaginea revistei Quality.

"Dragoste de după-amiază" (1957)

Deși Audrey a depășit recordul pentru salariul unei actrițe când a primit 350.000 de dolari pentru a juca în "Război și pace" (1956), Hollywood-ul pare să nu fi avut niciodată încredere deplină în capacitatea ei de a duce un rol de dramă. Și totuși, ea a reușit să scoată mai mult din acest rol în care diferența de vârstă a tras un pic în jos filmul - Hepburn avea 27 de ani, iar Gary Cooper - 55.

Ariane, fiica unui detectiv particular, îl previne pe bogatul cuceritor Flannagan că soțul uneia dintre iubitele lui este hotărât să afle adevărul. Ariane joacă în fața lui Flannagan rolul unei femei cu multă experiență. Intrigat, dar și îndrăgostit, acesta angajează un detectiv pentru a o urmări: nimeni altul decât tatăl ei.

 

"Povestea unei călugăriţe" (1959)

După ce a refuzat să o interpreteze pe Anne Frank, Hepburn a acceptat rolul care i-a schimbat viața. În timp ce filma pentru adaptarea lui Fred Zinnemann a nuvelei scrise de Kathryn Hulme despre sora Marie-Louise Habets, Hepburn a cunoscut activitățile caritabile ale Națiunilor Unite, cărora li se va dedica în ultima parte a vieții.

În timpul pregătirii pentru filmări, afectată de pierderea unei sarcini, actrița a stat într-o mănăstire și asta a ajutat-o să descopere o altă manieră de a juca. Variety a declarat interpretarea sa din "Povestea unei călugăriţe" cea mai reușită.

"Mic dejun la Tiffany"

Hepburn a luat rolul pe care Truman Capote îl imaginase pentru Marilyn Monroe. Fire introvertită, Hepburn a mărturisit că să joace o fată extrovertită a fost cel mai greu lucru pe care l-a făcut vreodată. Dar ce rol i-a ieșit! Audrey a strălucit în rochia neagră Givenchy.

În New York-ul anilor '60, Holly Golightly, tânăra frumoasă și sofisticată interpretată de Audrey Hepburn, duce o viață ușoară și fără obligații. Menținându-și un aer de copil, ea își irosește timpul cu întâlniri și petreceri pretențioase. În așteptarea unei căsătorii cu un domn înstărit, ea însoțește diverși bărbați cu situație financiară bună, atrasă de cadourile acestora. Viața lipsită de griji a lui Holly e dată peste cap când îl întâlnește pe Paul (George Peppard), noul ei vecin, un tânăr care visează să ajungă un scriitor de succes, până atunci întreținut de o femeie mai în vârstă, dar bogată (Patricia Neal).

"Șarada" (1963)

După mai multe tenative nereușite, Hepburn reușește, în sfârșit, să joace cu Cary Grant în thriller-ul de spionaj "Șarada" regizat de Stanley Donen. Rolul i-a permis actriței să facă un rol într-o producție asemănătoare cu "La nord, prin nord-vest", după ce în 1959 a refuzat să apară în "No Bail for the Judge" al lui Alfred Hitchcock pentru că filmul conținea scena unui viol.

O tânără văduvă este urmărită de patru gangsteri, foști prieteni ai soțului, convinși că ea cunoaște locul unde acesta a ascuns averea transferată într-un timbru vechi foarte valoros.

"My Fair Lady" (1964)

O altă interpretare memorabilă a actriței. Eliza Doolittle este o tânără care își câștigă existența vânzând flori pe stradă. Accentul stricat și pronunția defectuoasă a fetei îi atrag atenția unui trecător - profesorul de fonetică Henry Higgins, un cunoscut lingvist. Încrezător în metodele sale, Higgins se laudă că poate să o ajute pe Eliza să pară o ducesă atunci când vorbește. La rândul ei, atrasă de propunerea profesorului, aceasta merge la casa lui, dornică să învețe. Ea devine subiectul unui pariu între Higgins și prietenul său, Pickering: în șase luni, fata trebuie să apară la Balul Ambasadei așa că, imediat, ea e supusă unor epuizante exerciții fonetice zilnice. În acest timp, Eliza este căutată de tatăl ei, om simplu și fără căpătâi care reușește să smulgă bani de la Higgins contra educației fiicei sale.

Ca răsplată pentru reușita neașteptată asupra câtorva fraze elementare, Eliza e prezentată aristocrației la cursele de cai și face impresie prin eleganța sa, dar și prin referire nepotrivite. În urma balului la care prezența Elizei stârnește admirație și curiozitate, pariul e câștigat, iar Higgins realizează importanța majoră pe care a căpătat-o această fată în viața lui.

"Doi la drum" (1967)

Hepburn avea 36 de ani când Stanley Donen și regizorul Frederic Raphael i-au vorbit despre un proiect care i s-a părut foarte riscant, pentru că semăna mult cu ceea ce trăia ea atunci. Căsnicia sa cu Mel Ferrer scârțâia și apăruseră zvonuri că devenise foarte apropiată de tânărul ei coleg Albert Finney. Așa că a ales să se joace pe ea însăși.

Joanna 'Jo' Wallace este femeia perfectă care își dorește soțul aproape, pe Mark Wallace. Filmul e îmbinarea perfectă dintre amintirile plăcute și mai puțin frumoase dintre cei doi și care i-au adus în pragul divorțului, de la prima întălnire până la intrarea în criza mariajului lor fără că cei doi să-și dea seama. Căsnicia lor a fost plină de aventuri, iar filmul subliniază traseul pe care merg ei: de la săraci, fericiți și tineri până la statutul de bogați, dar nefericiți și neîmpăcați.

"Așteaptă până se întunecă" (1967)

Susy Hendrix (Audrey Hepburn) e o tânără care a orbit după un accident. Împreună cu soțul său, Sam Hendrix, încearcă să ducă o viață normală, acesta învățând-o pas cu pas cum trebuie să se descurce în casă, cum să folosească lucrurile și să deplaseze în locuință. Într-o zi, soțul ei pleacă într-o călătorie de afaceri și, în timp ce coboară din avion, o femeie îi întinde o păpușă și dispare. El se întoarce acasă, uită total de păpușă, o lasă în casă și pleacă din nou la slujbă.
Femeia necunoscută e găsită fără suflare în apartamentul ei de doi gangsteri angajați să caute păpușa de către traficantul de droguri Harry Rote. Știind că păpușa plină de droguri se află în casa familiei Hendrix, aceștia așteaptă să plece soțul, pentru că soția lui nevăzătoare li se pare o pradă ușoară.

Audrey Hepburn a primit a cincea sa nominalizare la Oscar pentru interpretarea  din thrillerul regizat de Terence Young. Actrița s-a pregătit la un centru pentru nevăzători din New York, a luat lecții în Braille și a învățat cum să folosească bastonul alb. Ea a purtat și lentile de contact pentru a-și ascunde ochii expresivi.

Audrey și-a mascat perfect și problemele din mariajul cu producătorul Mel Ferrer, iar după divorț a părăsit lumea filmului pentru nouă ani.