Ieri, Dida Drăgan a împlinit 66 de ani dintre care mai bine de 40 petrecuţi pe scenă, în studiorile de înregistrare sau în turnee. Oriunde s-a aflat, ea a cântat fără a face compromisuri, nici înainte când cenzura era desfigurantă şi nici acum când banii dictează totul!

De la primele ei apariţii, Dida a şocat. Era ceva nou, atunci la sfârşitul anilor ’60 într-o atmosferă de relativ dezgheţ cultural când trupele rock apăreau ca ciupercile după ploaie, deci era o noutate ca printre bărbile şi pletele  băieţilor să apară şi o puştoaică, o silueta fragilă cu mişcări spasmodice şi dezarticulate, dar cu o voce ca un tunet şi care era vedeta spectacolelor rock, iar băieţii doar nişte acompaniatori! Aici trebuie să spunem că cei care asigurau partea instrumentală nu erau nişte oarecare ci nume grele ale istoriei rock-ului românesc, Dida fiind acompaniată în decursul anilor de trupe precum Mondial, Romanticii, Roata, Monolit, Sfinx, Roşu şi Negru sau Compact.

 Foto document Peter Clement: Dida Drăgan, alături de Teo Peter, Compact (primul din stânga), ucis într-un accident de maşină

Se impune rapid pe scenele din ţară unde câştigă tot felul de “premii de interpretare” dar şi în străinătate unde era atât de greu de ajuns atunci, însă valoarea prestaţiilor ei o aduc în postura de vedetă pe scenele din ţările socialiste dar şi-n Belgia, Japonia şi mai ales Germania (şi nu doar cea Democrată!) unde are spectacole, înregistrări în cele mai mari studiouri, apariţii TV, show-uri memorabile dintre care unul alături de celebra şi excentrică Nina Hagen. Armele cu care Dida cucerea aceste redute erau vocea ei puternică, expresivitate scenică a interpretării, “cântecul mâinilor”, acea coregrafie bine gândită a gesturilor, dar şi textele bine alese, poetice şi expresive, toate acestea dând măsură valorii sale, valoare incontestabilă, chiar dacă sunt şi răutăcioşi care spun că Dida era favorizată, permiţându-i-se să circule în toată lumea când în acea periaoada omul de rând nu putea ieşi nicăieri.

Explicaţia e simplă, Dida avea valoare peste tot, recunoscută mai ales afară unde era cerută de spectatori, încasări consistente, sistemul de la noi a prins mişcarea şi a profitat “la greu” în sensul că cea mai mare parte din banii câştigaţi de Dida intrau în visteria statului prin Agenţia română de impresariat artistic ARIA.

Statul profita la maxim, nu mai ţinea cont că show-urile ei erau “decadente că tot acel occident putred”, că Dida punea pe ea cele mai trăznite accesorii rock, că “textele aveau cheie, erau cu skepsis”, toate acestea erau trecute cu vederea pentru că banii produşi afară erau mulţi, asta era tot ce conta şi de aceea i se permitea fragilei dar tumultoasei rockeriţe să circule.
Chiar şi-n această situaţie de aşa-zisă favorizată, Dida avea de înfruntat permanent cenzura în formele ei cele mai aberante…Filma în studiourile televiziunii un videoclip pentru piesa “Singurătatea în doi”, aici existând o secvenţă în care ea pătrunde printr-o oglindă direct pe o tablă de şah unde numai ea mută piesele. Imaginaţi-va că acest lucru a fost considerat un “act subversiv” şi atât ea cât şi realizatorul videoclipului au primit interdicţie de la orice activitate pentru 9 luni! Situaţii că asta au fost multe dar Dida Drăgan nu a renunţat nici la stilul şi muzica ei, şi nici la principii.

În acele vremuri nu a fost manipulată şi atrasă în abjectele spectacole propagandistice de glorificare a regimului. Mulţi dintre colegii ei erau încântaţi să participe… măcar la un “spectacol omagial” sau “Cenaclul Flacăra” şi la comandă apăreau folk-işti “celebri”!
Ea era din alt aluat, era tare ca piatra, era hard-rock!
La fel de demnă a rămas şi azi când decorul şi personajele sunt altele dar piesa parcă e şi mai urâtă! Când pentru bani, mulţi bani, toate vedetele sunt nerăbdătoare să cânte la nunţi, botezuri, revelioane, Dida spune “Nu” unor astfel de “manifestări artistice”. Ea rămâne cu muzică ei, cu publicul ei, cu fiul ei Florin fructul iubirii cu chitaristul Florin Ochescu şi mai rămâne cu pasinea ei veche pentru pictură, făcând pentru lucrările Margaretei Sterian un adevărat cult.

Dida Drăgan, invitată într-o emisiune TV, vorbind despre problemele de sănătate

Ah, mai e ceva şi e cel mai important, ramâne cu marea credinţă în Dumnezeu pe care-l invocă permanent mai ales după o cumpănă din decembrie 2011 când a fost nevoită să suporte două intervenţii chirurgicale, ulterior declarând: “M-am rugat mai mult ca niciodată. M-am rugat la Dumnezeu să mă port ca un soldat. Numai că atunci când mă duceau spre sala de operaţie, uitam să fiu soldat. Îmi era frică!”