Ocupaţia nazistă i-a curmat lui Audrey visul de a deveni balerină. Mai târziu, ea avea să se orienteze spre cariera de actriţă Dezamăgită că nu va urca pe scenă ca dansatoare, Audrey a început să aplice ceea ce învățase la ședințele riguroase de pregătire, pregătindu-se pentru cariera de actriță, povestește Luca Dotti în cartea sa. Așa a devenit starul care a subjugat întreaga lume. Dar în spatele vedetei era o femeie care muncea din greu pentru a recăpăta ceea ce pierduse: casa, familia și siguranța că au ce mânca. Din anii grei ai războiului a moștenit pasiunea pentru mâncarea bună, pentru familie, casă și grădină, deși s-a ales cu o sănătate șubredă. Războiul n-a avut doar un impact fizic asupra actriței, ci și unul psihologic. Anemia a lăsat-o cu cercuri întunecate sub ochi, ceea ce i-a generat unul dintre marile sale complexe, care au bântuit-o toată viața. Nu-i plăceau nici picioarele ei, pe care care le vedea prea lungi, nici nasul și urechile, despre care credea că sunt prea mari.

Ca să se pună pe picioare după suferințele din timpul războiului, Audrey a mâncat mult spanac, musli, ficat și ciocolată. Foamea îndurată i-a provocat și dependența de mâncare. Era înnebunită după ciocolată și credea că aceasta o ajuta să blocheze tristețea, povestește Luca Dotti în cartea lui. "Când eram copil și primeam o ciocolată, obișnuiam să o mănânc pe toată, până la ultima bucățică. Acum, dacă am o cutie cu ciocolată bună, mă ține cam o oră, poate două", i-a povestit ea fiului său.

De unde provenea dependența sa de ciocolată? De fiecare dată când părinții ei se certau, Audrey își rodea unghiile, o coajă de pâine sau mânca ciocolată, scrie Luca Dotti.

La sfârșitul ocupației germane, un soldat olandez i-a dat șapte batoane de ciocolată. Ea credea că acest dar a ajutat-o să treacă cu ultimele puteri peste ultimele zile de foamete. De atunci, relația sa cu acest produs irezistibil a devenit neîntreruptă. Tot timpul avea în living cel puțin o ciocolată sau în bucătărie o prăjitură cu ciocolată făcută chiar de ea.