„Compasiunea Faunei reprezintă sufletul poveştii”, spune producătorul Michael Wigert. „Ea nu trebuie doar să-şi înfrunte propria teamă, când vine vorba despre creatura monstruoasă, ci trebuie să găsească un mod de a-i ajuta pe alţii să vadă ce vede ea şi să-i înveţe să gândească şi ei cu inima.” „Am vrut să fac un film care să-i facă pe oameni să se simtă ca atunci când urmăreau filme precum «Pinocchio», «Bambi» şi «Dumbo», când erau copii”, mai spune Loter. „Sunt filme minunate, cu multe momente emoţionante, şi am vrut să-i port pe spectatori într-o astfel de călătorie plină de emoţie. «Clopoţica şi Legenda Bestiei de Nicăieri» este un film de acţiune şi aventuri, cu mult-mult suflet”, adaugă el.

Valea Ielelor – casa lui Tinkerbell şi a prietenelor ei – este la fel de cunoscută unora dintre fani precum propriile lor case. Însă realizatorii filmului au simţit că există zone îndepărtate şi încă neexplorate ale aşezării zânelor. Adăugaţi şi o furtună ameninţătoare care creşte treptat de-a lungul desfăşurării poveştii, iar rezultatul final este un aspect cu totul nou, captivant şi subtil de straniu pentru Valea Ielelor.

„Avem frumoasa lume a Văii Ielelor, cu pajişti verzi şi culori vibrante, însă am vrut să avem un contrast cu lumea Bestiei. Aşa că am creat un aspect vizual nemaiîntâlnit în celelalte filme cu zâna Clopoţica”, spune regizorul Steve Loter. Publicul primeşte încă de la început indicii că ceva este diferit în Valea Ielelor, când o cometă verde luminează cerul nopţii. Conform legendei, cometa o trezeşte pe Bestia de Nicăieri, al cărei răcnet îndurerat o atrage pe Fauna în ascunzătoarea creaturii din pădurea care înconjoară Valea Ielelor. „Am analizat lumea Văii Ielelor şi am fost foarte interesaţi de modul în care Bestia putea schimba această lume atât de bine-cunoscută. Şi ne-am dat seama că acest singur personaj determină nu doar noi medii, ci şi un grup de personaje cu totul noi”, spune producătorul Michael Wigert.