Viaţa de jurnalist nu este întotdeauna uşoară, iar Mihai Ghiţă, prezentatorul şi realizatorul emisiunii „Asta-i România!“, de la Kanal D, ar putea scrie un roman cu toate întâmplările inedite ale cărui protagonist a fost.

Vedeta de la Kanal D a acceptat să ne mărturisească prin ce momente grele a trecut atunci când a mers pe teren pentru a realiza diferite materiale. Mai mult, el a vorbit şi despre viaţa lui şi începuturile în presă.

eva.ro: Când şi de ce te-ai apucat de televiziune?

Mihai Ghiţă: Am debutat ca ziarist, acum 13 ani, după care am făcut radio. La un moment dat, s-a întâmplat trecerea firească de la presa scrisă/radio, la televiziune.

A fost o nimereală că am ajuns aici. Nu mi-am făcut un scop în sine din a ajunge „pe sticlă“. Am adorat radioul şi nu m-am gândit vreodată că o să-l părăsesc, dar a fost oportunitatea vieţii de a trece la televiziune, aşa că n-am ratat-o.

Te-ai gândit vreodată să renunţi la această meserie?

Toată lumea are momente în care se gândeşte să renunţe. Noi suntem oameni de teren, trecem prin multe situaţii, suntem impresionaţi de poveştile oamenilor pe care-i întâlnim, suntem scârbiţi de unele realităţi, nu e o profesie tocmai uşoară.

Am avut o perioadă de un an şi jumătate în care am renunţat, dar m-am întors cu şi mai multă dragoste faţă de profesia mea.

Vorbeşte-ne puţin despre „Asta-i România!“. Cum ai ajuns să prezinţi emisiunea şi de ce ar trebui să o urmărim?

Proiectul acesta s-a născut deodată, e copilul minune al „Ştirilor Kanal D“. E un copil frumos, deştept şi talentat. (râde)

Ne-am apucat să gândim acest proiect de televiziune pentru că întotdeauna există o realitate pe care nu o poţi spune în jurnalul de ştiri. Ai nevoie să spui realităţile cu putere: să te vadă şi autorităţile, dar să te şi audă oamenii.

Telespectatorii ar trebui să se uite la „Asta-i România!“ pentru că îşi văd vecinii, îşi văd situaţiile de viaţă cu care şi ei se confruntă, văd subiecte reale. Noi nu fardăm în niciun fel ţara asta, noi o arătăm cu valorile şi frumuseţile ei, dar îi arătăm şi defectele, o arătăm fix cum este, fără să fim ipocriţi.

Iniţial n-am vrut să prezint emisiunea „Asta-i România!“. Am gândit-o, am scris-o, mi-am imaginat-o, dar nu mi-a trecut prin cap să o şi prezint. Am prezentat conducerii Kanal D proiectul şi, când s-a pus problema cine să-l prezinte, am zis: „Nu ştiu, găsim pe cineva!“, iar directorul meu, Fatih Salis, a zis: „O să prezinţi tu!“. Şi aşa s-a întâmplat.

Care a fost cel mai impresionant reportaj la care ai luat parte?

Mi-e foarte greu să aleg, pentru ca sunt foarte multe. Întotdeauna când fac un reportaj, mă emoţionez, n-am cum să nu fiu impresionat de subiectele pe care le facem. Îţi rămâne în minte un personaj, o dramă, o trăire.

Mi-a rămas în minte, puternic implementată, povestea unei fete din Botoşani pe care am descoperit-o la începutul carierei mele în televiziune. Este vorba de o tânără imobilizată într-un scaun cu rotile, pe care am găsit-o la inundaţii, în nămol. Mama ei se ruga de noi să-i întindem o mână de ajutor, nu credea că vreodată fiica ei se va mai face bine şi ne implora să o ajutăm. Tremura din toate încheieturile, avea vreo 20 şi ceva de boli. Am adus-o în Bucureşti, a văzut-o un doctor cu minte, aşa cum are ţara asta, şi cu o jumătate de pastilă administrată dimineaţa şi seara, fata a devenit un om normal. Am văzut-o după trei săptămâni şi tânăra mergea pe picioarele ei.

Dar cel mai dificil subiect abordat de tine?

În momentul în care a trebuit să fac un subiect despre ajutoarele sociale pe care le încasau romii din Buzescu, având de altfel vile cu 25 de camere, atunci da, am avut o mare problemă în a duce la bun sfârşit reportajul. N-am dat înapoi, am mers mai departe, chit că ne-au luat la bătaie cu pietre, chit că a venit un băiat cu pistolul să mă împuşte.

Sunt lucruri care ţi se întâmplă, dar pe care ţi le asumi în clipa în care îţi alegi meseria.

Cum vă alegeţi subiectele şi cine are ultimul cuvânt de spus înainte de a pleca pe teren?

Am suficientă încredere în oamenii alături de care lucrez şi fac în aşa fel încât vocea lor să se facă auzită. În momentul în care un reporter de la „Asta-i România!“ vorbeşte, asculţi vocea lui, ce a crezut el de cuviinţă, ce a filmat, ce l-a impresionat, iar toate acestea devin povestea lui. Acesta este modul în care alegem subiectele, prin vocea echipei. Într-adevăr că se fac corecturi, dar niciodată nu intervenim pe conţinutul unui material.

Care este scopul reportajelor de la „Asta-i România!“? Speraţi să schimbaţi mentalitatea românilor prin subiectele abordate?

Asta ne dorim, de fapt, să schimbăm mentalităţi.

Aţi primit ameninţări, tu sau colegii tăi, din cauza materialelor realizate?

Ameninţări primeşti, acum, mai e important şi cine te ameninţă. Ţin minte că la un moment dat mi-a „promis“ cineva o operaţie estetică la faţă cu un cuţit de nu ştiu câţi centimetri. Neimportant! Contează că în acest moment putem să vorbim, aceasta este marea calitate a unui om, să prezinte celorlalţi ce alţii încearcă să ascundă.

Care este diferenţa dintre „România, te iubesc!“, de la Pro TV, şi „Asta-i România!“, de la Kanal D?

Se tot încearcă o asociere între cele două emisiuni, dar sunt foarte diferite. Prezentăm lucruri diferite, structurăm altfel conţinutul emisiunii, abordarea diferă. Umorul şi autoironia sunt ingredientele noastre de bază.

Spuneai, în trecut, că şpaga în România a ajuns brand naţional. Ţi s-a oferit vreodată şpagă sau tu ai oferit şpagă?

Şpagă am oferit, recunosc. Am făcut-o pentru că am fost nevoit, acum e mai bine pentru că nu mai ia nimeni şpagă de la mine, pentru că mulţi mă recunosc şi există teama de camera ascunsă. Nu cred că cineva ar mai lua şpagă de la mine. De luat, nu am luat, nu am fost pus în situaţia asta, nu mi s-a dat niciodată.

Ce ai schimba la ţara noastră?

N-aş schimba nimic. Mie-mi place România, poate ar trebui făcut ceva la nivel de mentalitate. Ar trebui să fim mai mândri, să ne dăm seama că nu suntem cu nimic mai prejos decât alţii, poate suntem mai săraci.

Am fost peste tot în lumea asta şi mi se pare că nu suntem nici mai răi, nici mai de arătat cu degetul decât alţii, ba dimpotrivă, mi se pare că suntem haioşi ca neam, ştim să ne distrăm. Un român o să fie în centrul atenţiei oriunde l-ai duce în lumea asta.

Care-i, de fapt, România?

România e a românilor, fiecare şi-o „pictează“ aşa cum vrea el. Important e să începi întotdeauna cu un lucru pozitiv, hai să o pictăm şi în culori mai vesele.