Multă lume se plânge că puiul are o carne fadă. Le dau dreptate, iar pieptul de pui este chiar esenţa plictiselii, în opinia mea. Cu toate astea, mâncăm pui destul de des, pentru că e o carne slabă, pentru că se prepară uşor, pentru că mie nu-place curcanul, iar Sorin urăşte peştele. Porcul iese din discuţie cu câteva excepţii pe an, iar vita şi mielul ne plac foarte mult, aşa că le mâncăm şi pe ele destul de des. Însă recunosc, carnea de pui predomină în meniul nostru. Bine, în al meu predomină carnea, căci nu-mi pot închipui viaţa altfel :).

Cum vă spuneam, evit cât pot pieptul de pui, dar într-o zi, la drum de seară de la job, nu mi-a picat altceva în mână în supermarket, pentru că la ora aia nu prea mai exista altceva. Aşa că între foame şi piept de pui, a câştigat ultimul. Am avut un noroc: frigiderele cu carne erau chiar lângă cele de mezeluri şi aşa mi-au căzut ochii pe nişte bacon ademenitor, tăiat în feliuţe subţiri. La ora aia, foamea a învins raţiunea, iar eu am înşfăcat baconul din raft încercând să ignor ce conţine.

Acasă, foamea s-a dublat, căci Sorin tropăia şi el prin bucătărie, deci nu-mi rămânea decât să mă mişc foarte repede. Şi, nu, n-am comandat o pizza :D Am spălat pieptul de pui, l-am tăiat cubuleţe mai mari (2x2 centimetri) şi l-am condimentat cu sare de mare şi piper negru. Am învelit fiecare bucată de piept într-o felie de bacon, apoi le-am înfipt pe beţe de frigărui. Şi cum au mai sfârâit feliile de bacon când le-am pus pe grătarul încins! Grăsimea s-a topit, a intrat în carne şi i-a schimbat total gustul. În plus, pieptul nu s-a uscat aşa cum face el de obicei când e pus pe grătar, ci a rămas fraged şi suculent. Cu nişte cartofi prăjiţi, a fost THE dinner! Aş vrea sa-mi mai vină idei din astea!

Şi nu uitaţi: mâncarea cu suflet vine de la Farfuridi.ro!