Bunăciunea. Aşa i s-a spus în scurta ei viaţă. A trăit doar vreo trei ore. Şi a făcut fericiţi vreo 15 oameni, tot în weekendul minunat despre care v-am mai povestit.

Au fost muuuulte lucruri bune în acel weekend, de la saramură de somn la supă cremă de ţelină. Însă cum pretextul – glumesc, motivul – care ne-a strâns pe toţi a fost o aniversare, am chibzuit că tre’ să fac ceva special la ceas aniversar. Iar bunăciunea a dezlănţuit „iadul“. Pardon, ne-a dus pe toţi în Paradis :).

Ar fi cazul să vă şi spun ce este, nu? E un aperitiv foarte simplu, un fel de „tort“, făcut din pâine feliată, diverse creme şi ornat frumos. Logic, aveţi nevoie de pâine feliată. Există un sortiment fără coajă, însă puteţi tăia şi voi marginile. Eu am folosit şi albă, şi de secară, pusă în straturi.

Mai aveţi nevoie de creme de brânză (sau alte creme sărate, puteţi improviza, bineînţeles). Eu am făcut două: una din cremă de brânză şi somon fumeé, făcute pastă în blender, şi una din cremă de brânză şi sfeclă coaptă, dată pe răzătoare şi lăsată la scurs.

Pentru ornat am folosit cremă de brânză în care am pus puţină smântână, ca să devină mai „maleabilă“. Apoi chives (arpagic), ouă fierte, castravete şi somon fumeé. Însă şi aici e numai teritoriul vostru, deci puteţi alege ce vreţi sau ce vă cade în mână.

Aşa că puneţi un strat de pâine, unul de cremă, un strat de pâine de altă culoare, altă cremă and so on and so forth. După ce e gata, ar fi bine să o lăsaţi câteva ore în frigider. V-am spus cât a rezistat această bunăciune, 3 ore cu totul. 2.45 a stat în frigider, 2 minute pozatul, 3 minute feliatul (n-am mai apucat să fac poze cu feliile :D) şi încă vreo 10 până a trecut în nefiinţă. Adică n-a mai fost. :)

Iar voi nu uitaţi: mâncarea cu suflet vine de la Farfuridi.ro!