Bănuiesc că v-am înnebunit în ultimele postări cu mutarea mea, motiv pentru care am scris despre lucruri extra rapide şi uşor de făcut chiar şi la miezul nopţii, când ajungeam uneori să mănânc prima masă după micul dejun.

Astăzi va fi un “festin”: friptură de bibilică gătită încet la cuptor, cu sos de vişine şi piure. O să pară că am foarte mult timp liber sau că măcar sărbătoresc mutarea. Dar, nu, it’s a looong painfull process J şi să nu credeţi c-am terminat de despachetat. Însă mi-era dor să gătesc ceva altfel, să mă învârt printre tigăi şi tăvi, chiar dacă, deocamdată, nu prea ştiu de unde să le iau. Bine, şi aveam o bibilică.

Poate că vă sună sună fancy schmancy friptura asa, dar în realitate e ceva simplu. Doar că durează ceva până e gata, vreo 3 ore. Însă nu trebuie să staţi lângă ea şi să-i citiţi poveşti ca să se facă mai repede, puteţi s-o „uitaţi” în cuptor, numai să nu uitaţi să reglaţi şi focul foarte mic (100 - 120 de grade).

So, luaţi o bibilică - dacă aveţi rude care să crească bibilici la ţară, sau măcar prieteni cu rude care cresc bibilici la ţară – şi după ce o spălaţi bine, o asezonaţi cu sare de mare grunjoasă. O puneţi într-un vas pe un pat de ceapă, adăugaţi o cană de apă sau supă de pui, o stropiţi cu ulei de măsline, acoperiţi vasul şi-l puneţi în cuptor. Vă mai aduceţi aminte de el peste o oră şi jumătate, când întoarceţi bibilica, adăugaţi o mână de vişine curăţate de sâmburi şi o ceaşcă generoasă de vin alb, sec. Acoperiţi iar vasul şi îl mai lăsaţi la foc foarte mic, în cuptor, încă o oră – o oră şi jumătate.

Din vişine, ceapă şi puţină smântănă lichidă faceţi un sos, în blender, iar dacă vă povestesc cum se face un piure cred că vă jignesc, nu? J.

A fost prima mea bibilică, so to speak :D, însă e una dintre cele mai bune cărnuri de pasăre pe care le-am mâncat vreodată, iar gustul e ceva între vânat şi o găină de ţară foarte gustoasă. Aşă că vă recomand să vă împrieteniţi cu cineva care creşte bibilici.

Şi nu uitaţi: mâncarea cu suflet vine de la Farfuridi.ro!