Niciodată nu m-am erijat în vreun mare chef, nici aici, nici pe Farfuridi.ro, iar dacă voi v-aţi simţit tentaţi de ceea ce v-am împărtăşit, m-am simţit flatată. Şi pentru că nu sunt un mare chef, deşi încă visez la steluţa mea (Michelin :) ), astăzi n-o să vă prezint ceva (c)a la carte, ci o să povestesc despre o improvizaţie a mea. Nu am pretenţia c-aş putea inventa eu ceva – în gastronomie e ca-n muzică, toate s-au făcut deja – dar cu siguranţă îmi pot permite să mă joc. Nu-i aşa că şi voi v-aţi plictisi dacă aţi mânca în fiecare zi friptură, fie ea şi din vită Waygu?

Aşa că ceea ce urmează e un pseudotiramisu, iar asta numai pentru că m-am folosit de nişte pişcoturi. Cum hălăduiam eu într-o zi printre rafturile unui supermarket, cu doi drăcuşori pe umeri urlându-mi în urechi că vor ceva dulce, am văzut pişcoturile. Prea bine, tiramisu va fi!, am zis, fiind cât pe ce să renunţ la gândul anterior, cel al unei spume de brânză cu frişcă şi sos de zmeură. Însă imediat m-a lovit inspiraţia: de ce nu le-aş combina? Which I did. Şi bine am făcut.

Pentru spuma de brânză am folosit, evident, cremă de brânză. De fapt, brânză dulce de vaci şi smântână, cam 250 de grame în total. Pe care le-am mixat împreună cu 4 linguri de zahăr şi nişte seminţe dintr-un baton de vanilie, până au căpătat consistenţa unei spume. Am pus apoi aceaşi cantitate de frişcă făcută în casă, evident, şi am obţinut o spumă încă şi mai fină şi mai aerată.

Am înmuiat pişcoturile în puţin lapte – înmuiat însemnând că au stat acolo preţ de o zecime de secundă :) - şi le-am aranjat într-o formă. Puteţi folosi o tavă sau orice aveţi la îndemână. Am pus apoi straturi de spumă de brânză, pişcoturi şi sos de zmeură. Evident, la fel de uşor de preparat. Adică puneţi nişte zmeurică şi nişte zahăr într-un vas, le fierbeţi 5 minute, le pasaţi în blender şi le strecuraţi printr-o sită, ca să scăpaţi de sâmbureii ăia enervanţi.

Însă abia acum începe partea cea grea: aşteptatul. Trebuie să lăsaţi prăjitura în frigider măcar vreo 3 ore. Dar ştiţi cum se spune: no pain, no gain. Şi dacă până şi mama, cel mai mofturos om, mi-a spus că ar fi mâncat-o pe toată dacă ar fi putut, cred că a fost o improvizaţie oarecum reuşită.

Şi nu uitaţi că mâncarea cu suflet vine de la Farfuridi.ro !