Caniculă. Ploaie. Caniculă. Furtună, rupere de nori. Caniculă. Gazpacho. Gazpacho. Gazpacho.

De fapt, vorba bancului, poa’ să ningă, poa’ să plouă, eu n-aş refuza niciodată o porţie de gazpacho, deşi supa asta rece e antidotul perfect pentru căldură.

Au inventat-o romanii sau maurii, cert e că a ajuns pe tărâmurile toride ale Andaluziei, iar astăzi e unul dintre felurile naţionale ale Spaniei. Gazpacho e o supa rece, care are la bază legume crude, nepreparate termic: roşii, castraveţi, ceapă, usturoi, ulei de măsline şi pâine uscată.

Bineînţeles, variantele-s diferite de la mujer la mujer :). Unele toacă legumele cubuleţe, altele mai old school le zdrobesc în mojar, iar altele fac un gazpacho în viteza blenderului. Eu am ales cea din urmă variantă, însă dacă aş fi avut un mojar generos nu m-aş fi dat în lături nici de la a doua. Pe prima o refuz, pentru că prea seamănă a salată de roşii :).

Pentru două-trei porţii aveţi nevoie de doi castraveţi curăţaţi de coajă, 3-4 roşii medii, bine coapte, suculente, decojite, o ceapă mică, 2-3 căţei de usturoi, 3-4 felii de pîine uscată (adică veche de cîteva zile), puţin ulei de măsline, sare, piper, o linguriţă de zahăr, puţin oţet balsamic.

Mai întâi mărunţiţi pâinea în blender, până obţineţi un soi de pesmet, apoi aruncaţi înăuntru toate legumele tăiate grosier. După vreo câteva rotaţii, adica vreo 20-30 de secunde, puneţi uleiul, oţetul, sarea, zahărul, puţin piper şi câteva cuburi de gheaţă, apoi mai mixaţi puţin. Gheaţa are rolul de a răci şi subţia supa, care are o consistenţă aparte de la pâine.

Şi chiar dacă pare, mai degrabă, o reţetă de cum să scapi ieftin în 60 de secunde, vă asigur că e un mare clasic în viaţă, care merită încercat. Căci vara nu s-a terminat!

Şi nu uitaţi că mâncarea cu suflet vine de la Farfuridi.ro!