Românii adoptă cu ușurință preparate din alte țări, așa cum s-a tot întâmplat de-a lungul timpului. Și nu m-ar mira dacă peste o generație sau două puiul cu sos gorgonzola ar fi considerat un fel tradițional românesc. Pentru că deja e foarte des întâlnit și pentru că ne place. Mult.

Deși, de obicei, nu e bucata mea preferată din pui, cred că pieptul merge cel mai bine în acest preparat, deoarece e partea cea mai slabă. Iar asta pentru că sosul abundent și onctuos (hipercaloric, să recunoaștem, ușor vinovați :)) compensează din plin. Dar dacă vreți să folosiți pulpe nu e interzis.

O altă precizare: de obicei folosesc bucăți mai mari de piept, cu tot cu os, adică tai un piept în patru sau în șase, deoarece carnea nu devine fadă de tot, își păstrează suculența. Însă cele mai multe variante ale acestui preparat conțin piept de pui dezosat, tăiat în bucăți mici.

Oricum ați prefera, sotați bucățile de pui în puțin unt, la foc mic, până ce se rumenesc ușor (5 minute dacă sunt mici, 12-15 dacă sunt mari). Un piept de pui, fie cu os, fie dezosat, e suficient pentru 2-3 porții generoase.

Adăugați apoi 200 de ml de smântână lichidă și 150 de grame de gorgonzola, ruptă în bucăți mici. Continuați să gătiți puiul la foc foarte mic, într-un vas cu capac, încă 10 minute, până ce în vas se formează un sos fin, cremos, care îmbracă bucățile de carne. Dacă sosul vi se pare prea gros, adăugați puțin lapte. Condimentați apoi cu sare (nu foarte multă, gorgonzola e deja sărată) și piper, aș sugera piperul alb.

Garnitura ideală e un piure, însă mulți preferă pastele: paste simple, fierte, care vor absorbi acest sos minunat de brânză. Pentru puțină textură, puteți adăuga în sos câteva nuci tocate grosier. Dar, cum spuneam, eu prefer un piure pufos.

Și nu uitați că mâncarea cu suflet vine și de la Farfuridi.ro, iar și mai multe bunătăți găsiți pe www.facebook.com/farfuridi.