„Ca bucătărie sunteți foarte bogați în așa-zisa voastră sărăcie“, a spus marele explorator Jacques-Yves Cousteau, pe care drumurile l-au adus și-n România. Și mare dreptate a avut. Căci o buruiană care crește-n praf, la marginea drumului, călcată de roțile căruțelor și de copitele animalelor aflate la păscut, ștevia, divina ștevie, se transformă în aur verde atunci când e gătită cum trebuie. După festinul de Paște, să redevenim cumpătați, zic!
Fie că e o ciorbă acrită cu borș și aromată cu leuștean proaspăt, fie că învelește tocături delicate din piept de gâscă și le transformă-n sărmăluțe pentru gurmanzi, ștevia e o verzitură sezonieră adaptabilă, ieftină și delicioasă.
Iar mâncarea de ștevie (cu sau fără orez) e una dintre preferatele mele în acest sezon. Se face repede, e foarte ieftină, cum spuneam, și, de asemenea, sănătoasă. În loc de preparatul clasic, cu orez, am făcut unul cu acea minunată cereală despre care v-am mai povestit: bulgur.
Din bulgur (grâu spart) se prepară niște pilafuri extraordinare, căci bulgurul înlocuiește oricând, cu succes, orezul. Așadar, într-o cratiță cu 3-4 linguri de ulei de măsline am călit două legături de ceapă verde tocată grosier, timp de două minute. Am pus apoi o cană de bulgur mare (200 de grame), neapărat mare, nu din acela fin. Am adăugat și o cană de apă (200 de ml) și am lăsat totul să fiarbă, cu capac, până ce bulgurul a absorbit lichidul. Apoi am pus ștevia tocată grosier (4-5 legături mari), dar și un alt adaos aromat: două legături de leurdă tocată grosier. Am adăugat 200 de ml de piure de roșii (sau roșii în suc propriu), sare, piper și am lăsat mâncarea să fiarbă la foc mocnit, încă vreo 15 minute, până ce s-au înmuiat verziturile și s-a mai „umflat“ în sucuri aromate bulgurul.
E bună și caldă, și rece, dacă-i picurați încă puțin ulei de măsline, și-un praf de ardei iute, uscat. Nici o lingură de iaurt gras nu are cum să-i strice :).
Și nu uitați că mâncarea cu suflet vine și de la Farfuridi.ro, iar și mai multe bunătăți găsiți pe www.facebook.com/farfuridi.
