Eu nu am mai văzut aşa ceva never, ever! Asta pentru că nu am avut plăcerea imensă să îl văd pe Manu Chao la B'ESTFEST în 2008. Deci, omul ăsta este nebun, nebun de bun! Băi, deci aşa ceva nu este posibil!!! Manu Chao are o capacitate incredibilă de a se face plăcut şi iubit!

Toată nebunia a început pe la ora 20.00 cu un unplugged al trupei Madame Hooligan, cu fostul solist de la Bosquito, Radu Almăşan. Ce pot să spun? Omul are voce foarte bună, dar părea cam deprimat după experienţa din America, lucru care s-a simţit şi în unele piese. Ceea ce mi-a rămas în minte a fost melodia Freak the World. O piesă bună, foarte bună!

Eiii, dar la Manu Chao situaţia s-a schimbat total. :) Publicul s-a ridicat în picioare şi pe scaune şi a început să danseze, să transforme Sala Palatului într-o Vamă :))

„Clandestino”, „Me Gustas tu”, „Bongo Bong”, „Romerito Verde”, „Bobby Marley”, „Bienvenida a Tijuana”, „A Cosa" sunt doar câteva piese care au răsunat în sală şi care au dus publicul la extraz, un extraz care a durat nici nu mai ştiu câte bissssssuri :))) pentru că Manu s-a întors pe scenă pentru noi de cel puţin patru ori.

Francezul cu rădăcini de spaniol este un om incredibil, de care nu te-ai putea sătura vreodată. Şi asta s-a văzut la concertul de sâmbătă. Şi nici el nu se mai sătura de noi, pentru că a bătut minute în şir cu microfonul în piept, în dreptul inimii. La propriu!

Ceva, ceva tot mi s-a părut bizar: majoritatea pieselor au sunat cam la fel, instrumental vorbind, dar asta nu a fost neapărat neplăcut :)

Ceva nu înţeleg totuşi: de ce toate aceste concerte la care toţi spectatorii NU stau lipiţi de scaune se organizează la Sala Palatului, un loc potrivit mai degrabă concertelor simfonice la care poţi adormi lejer în scaun? No offense, dar acest gen de spectacole ar trebui organizate într-un spaţiu în care oamenii ar putea să se mişte, zic, nu-i aşa?

Una peste alta, eu am dansat, am urlat, m-am simţit bine, chiar foarte bine! Voi?