Miercuri, 9 martie, am ajuns la Sala Platului cam istovită şi mă gândeam că va fi o seară grea, în care voi urmări concertul vegetând ca o legumă pe scaun. Dar n-a fost să fie!
Având "bilet de prezentantă a presei", m-am aşezat pe unde am apucat, pentru că m-am gândit că sala nu are cum să se umple. Însă surpriza a fost una MAREEE!!!
Seara muzicală a început la 8 fix, cu un "recital la platane" executat de DJ-ul Pedro Erazo, care ne-a cântat şi încântat, timp de vreo trei sferturi de oră cu şi despre corupţie, emigrare, chestiuni d-astea actuale... Mi-a plăcut, la cât de bine mă pricep eu la digeială, dar nu am putut să nu remarc vocea lui groasă, care m-a energizat :). A urmat o pauză de vreo juma' de oră, care m-a cam enervat, ce-i drept! De fapt, cel mai enervant moment a fost atunci când cei responsabili de "atmosfera muzicală" au băgat şi o manea... ca să fie. Ne-a făcut să-l huiduim pe unu' mic, numit Cercel. Am făcut toţi spume la gură şi ne-am exprimat supărarea, dar maneaua a curs lin pe nervii noştrii până la sfârşit. Că aşa-i în România!
Şi a urmat show-ul Gogol Bordello, care a ţinut sala în picioare timp de o oră şi mai bine. Mai rar aşa! Nu am văzut pe scaune decât vreo doi bătrâni rătăciţi, care sigur aveau probleme cu spatele sau aveau varice de nu puteau sări, da din picioare, mâni şi toate cele. Ce am văzut pe scenă? Un amestec mai mult decât plăcut de culori, stiluri vestimentare, instrumente de tot felul, rase umane. Ce am auzit? Muzică care să te facă să îţi mişti trupul, care să te facă să o cânti, să o strigi, care să te facă nu o uiţi. Ce vrei mai mult? Mai ales după o zi de stat între patru pereţi, cu nasul în calculator? Acest concert era mult mai potrivit în Vama Veche, pe plajă, decât în sala de şedinţe a lui nea Nicu. Zic eu! Chiar şi pe vremea asta! După câteva piese care ne-au instigat la dezmăţ total, am ascultat şi una lentă, care mi s-a părut DEMENŢIALĂ!!! Încă mai caut numele ei :(
Au fost piese precum "Start Wearing Purple", "Break the Spell", "Pala Tute" sau "My Companjera" şi au vorbit destul de mult în limba română.
Şi tind să cred că această trupă a fost destul de cuminte la Sala Palatului, pentru că dacă ar fi fost undeva gen Vamă nu s-ar fi limitat doar la aruncat cu vin în participanţii la show sau la sărit ca descrieraţii fără organe interne.
Gogol Bordello este o trupă vie, colorată, molipsitoare, nebună. Cui nu i-ar plăcea? Eu îi vreau în Vamă!
Până luni, 21 martie, bucuraţi-vă de Gogol Bordello!




