Ce-i drept, cu inima puțin strânsă pentru că știam că s-ar putea să clachez mai des decât de obicei. Nu e ușor să stai 8 ore în fața calculatorului cu doi copii care au nevoie de atenția ta în permanență. 

Mă întreb cum reușesc unele mame să facă față atâtor situații pentru că eu, sincer, simt că nu mai pot. Așteptam cu sufletul la gură să se deschidă grădinițele (știu, poate sunt puțin egoistă), dar ce să vezi, țeapă, mai avem de stat acasă până la toamnă. 

Nici nu mai știu ce zi este, tot ce am în minte este să se încheie ziua cât mai repede ca să pot pune capul pe pernă liniștită. Și da, uneori adorm înaintea celor mici care se prespune că ar trebui să fie mai obosiți decât mine care stau în fața calculatorului și mai fac și alte treburi prin casă.  

Mărturisesc, sincer, că nu am reușit să găsesc echilibrul ideal între lucratul de acasă și petrecerea timpului cu doi copii care mă întreabă în fiecare dimineață când am liber să mă joc cu ei. 

Poate vă întrebați totuși cum reușesc să lucrez având în permanență în casă doi copii. Ei bine, recunosc, îi lasă să facă ce vor: să se joace cu apă, să picteze pereții, să se plimbe cu bicicleta prin cameră, orice numai să am câteva clipe de liniște. 

Dar să nu credeți că stau prea mult în treaba mea, mai trebuie să stau și cu gura pe ei că doar nu o să-i las de capul lor toată ziua... și uite așa, mai culeg o jucărie, mai strâng o rufă... printre picături. Nu e ușor, dar încerc să închid ochii la năzdrăvăniile pe care le fac cei mici, uneori. 

E drept că nu este deloc ușor, dar având în vedere condițiile mă bucur că am această posibilitate. Am încercat să le explic că nu am de ales și nu sunt în vacanță, la fel ca ei. Nu știu cât de mult au înțeles, dar încercăm să nu ne certăm prea des. 

 

Și dacă tot am promis că vă povestesc cum decurge o zi „normală”, ce pot să spun... 8 ore ei fac ce vor, iar eu îmi fac treaba. Să nu credeți că după program treaba mea se termină. Nu, pentru că începe al doilea job care include strânsul jucăriilor, curățenie, mâncare, scos copiii afară, jucatul împreună, baie, poveștile înainte de somn și abia apoi dormitul propriu-zis. Și uite așa, ziua mea începe la 6:30 și se încheie la 00:00. 

În ultimele săptămâni au început și copiii să aibă „lecții”. Dar numai dacă ar sta liniștiți în fața telefonului să asculte ce spune doamna învățătoare... Nu, n-au chef, dar dacă le dai telecomanda să se uite la desene, la televizor, n-ai să auzi vreun refuz. 

Nu prea am timp de activitățile lor de la grădiniță. Rar reușim să mai facem câteva litere, cifre sau bastonașe. Și asta nu doar din lipsă de timp, ci pentru că nici ei nu-și doresc prea tare, că na, eu nu sunt doamna. Pe ea o ascultă, pe mine... ioc! 

Noroc că sunt abia la grădiniță, mai avem timp să învățăm până ajungem pe băncile școlii. Nu eu, ci ei... că doar despre ei era vorba, dar până atunci negociem și facem compromisuri. 

Cum a fost experiența voastră, mamelor, care ați lucrat de acasă având copii? 

Pe aceeasi tema...

• Viața în izolare cu doi copii și soț acasă
• Ce spun specialiștii despre co-sleeping: Este periculos să dormi în pat cu un bebeluș?
• Obsesia românilor pentru provizii: Precauție sau isterie? Unde începe una și unde se termină cealaltă?

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te aşteptăm şi pe pagina noastră de Facebook!