Printre semnalele de alarmă care trebuie să ne ducă la suspiciunea de autism, se numără câteva simptome generale, deși spectrul lor poate varia destul de mult. Câteva exemple:

* Interacțiunile sociale defectuoase. Dezvoltarea comunicării nonverbale are de suferit, la nivelul posturii corpului, al fixării privirii ochi în ochi și al expresiilor faciale.

* Dificultatea în a stabili relații de prietenie cu alții copii de aceeași vârstă

* Lipsa de interes față de a împărtăși entuziasm, interese sau realizări cu cei din jur.

* Absența empatiei, manifestată printr-o dificultate în a înțelege când cineva suferă de o durere sau o suferință. 

* Întârizierea apariției vorbirii, sau, în mai puțin din jumătate din cazuri, absența ei totală. 

* Greutăți în a iniția o conversație și a o continua.

* Folosirea stereotipică și repetitivă a limbajului, condiție denuită ”echolalia”.

* Neperceperea perspectivei altcuiva, ca de pildă folosirea umorului. Cineva care suferă de autism înțelege cuvânt cu cuvânt o expresie folosită la nivel metaforic. 

* Preocuparea excesivă pentru componentele unui element, de cele mai multe ori în cazul jucăriilor, precum și fixarea pe anumite subiecte. În general, cei care suferă de autism manifestă comportamente stereotip, precum și acțiuni pe care le putem confunda cu ticurile: alegerea aceluiaș fel de mâncare, preferința pentru același drum spre școală, legănarea, ș.a.m.d

* Tulburări de somn. După trecerea de o anumită vârstă, între 40 și 70% din persoanele cu autism au un somn mai scurt și mai superficial, iar uneori insomnii.

În copilărie, simptomele de autism se lasă observate cam în primii trei ani de viață. Deși această tulburare este congenitală, uneori poate fi identificată cu greu în copilărie. De obicei, părinții încep să se îngrijoreze atunci când micuțul lor nu vrea să stea în brațe, nu prezintă interes pentru jocuri și nu începe să vorbească. Uneori, un copil autist dezvoltă capacitatea de a vorbi, dar pierde ulterior proprietatea anumitor cuvinte. Acest simptom nu trebuie confundat cu surzenia - uneori, copilul autist pur și simplu nu reacționează la sunetele din jur și prezintă un dezinteres total. 

În cele mai multe cazuri, adolescența este un prag al schimbării simptomelor de autism, căci copilul, odată ce atinge diverse grade de maturizare, poate dezvolta aptitudini, dar va rămâne în urmă în ceea ce privește dezvoltarea relațiilor cu semenii săi. Pubertatea este o perioadă dificilă pentru cei care suferă acest simptom din motivul că se însingurează. Riscul care apare în absența vreunui sprijin pentru această tulburare poate conduce la anxietate, depresie sau epilepsie. 

Un copil cu autism, dacă este tratat conform nevoilor sale speciale, poate deveni un adult independent, în funcție de inteligența sa și de capacitatea de a socializa. Este însă foarte important diagnosticul corect pus și apoi, o intervenție cât mai potrivită pentru această situație.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te aşteptăm şi pe pagina noastră de Facebook!