Iubirea adevărată este atunci când te lasă soțul să dormi 2 ore la prânz
Poate că aveți copii. Poate că aveți și animale de companie. Câteodată, poate că ți se pare obositor și să faci pâine prăjită. Trebuie să faceți curat în casă, să faceți mâncare, să aveți grijă ca cei mici să se spele pe mâini înainte să mănânce, să nu pățească ceva, să îi consolați când sunt supărați.
Pereții sunt desenați, jucăriile sunt împrăștiate prin toată casa, pisicile și câinii fură mâncarea. Există sărutări, îmbrățișări, dar și țipete, scutece și certuri. De aceea, iubirea adevărată poate însemna să te lase soțul să dormi 2 ore la prânz.
Ce înseamnă iubirea adevărată? Poate fi chiar somnul de 2 ore de la prânz!
Îngrijirea copiilor nu este o sarcină ușoară și este mult mai simplu să existe doi adulți care să patruleze prin casă pentru a preveni problemele. Cu toate acestea, poate că soțul tău te lasă să dormi la prânz. Ar fi mai ușor să te trezească. Ar fi mai ușor să te tragă din pat și să îți aducă aminte că ești mamă, în ciuda necesității tale de a dormi două ore la prânz. Ar fi mai ușor să îți aducă aminte că ești și tu părinte, dar nu o face. Merge la birou sau poate că lucrează de acasă. Iar uneori este singurul părinte din casă. În unele zile nici nu apucă să bea un pahar cu apă.
Și nu te face niciodată să te simți vinovată. Nu te face să te simți ca și cum ai fi mai puțin un părinte. Te ceartă dacă îți ceri scuze și îți spune că totul este în regulă. Nu se plânge niciodată. Nu spune că este obosit, deși probabil că doarme cel mult cinci ore pe noapte. Aceasta este dragostea adevărată. Nu te-ai simțit niciodată mai iubită decât atunci când te întinzi pe pat să dormi 2 ore, cât timp copiii țipă în spatele ușii dormitorului. Știi că aceștia primesc mâncare și că sunt îngrijiți, dar toate aceste responsabilități îți sunt luate puțin din mâini. Iar atunci când te trezești după două ore, ai încredere că totul este curat, cei mici au mâncat, iar casa arată în mod rezonabil.
Poate credeai că dragostea e altfel. Că presupune să mergi cu 150 km/h spre apus, cu muzica în boxe la maximum. Vântul îți bate prin păr, mergeți la un restaurant. Poate că așa era dragostea la început. O serie de mari gesturi. Poate credeai că dragostea este un șir de spectacole dramatice și validate doar cu o audiență. Poate credeai că trebuie să te culci într-un pat plin cu petale de trandafiri. Până când îl întâlnești pe cel care este soțul tău. Poate că nu îți oferă trandafiri în fiecare zi, dar îți gătește cina. Îți umple paharul cu apă și îți ține geanta când obosești. O atenție iubitoare mereu pentru celălalt. Iar această atenție devine și mai importantă atunci când apar și copiii. Atunci când primul copil plânge noaptea, soțul tău este cel care se duce și în ia în brațe, pentru că tu ești prea obosită pentru a-l mai ridica. El este cel care nu se plânge niciodată că trebuie să stea treaz noaptea în timp ce alăptezi, pentru că altfel ai adormi și tu. Toate aceste lucruri nu reprezintă decât o iubire adevărată. Și observi aceeași dragoste și când se uită la copiii voștri. Este un părinte, nu un tată neîndemânatic care nu știe cum să le facă o baie copiilor sau nu știe cum să-i facă să adoarmă. Și îi disciplinează pe cei mici la fel de mult ca tine. Gătește și nu se plânge niciodată atunci când îl rogi să schimbe scutecul unuia dintre copii. Iar tu ai face același lucru pentru el.