După ce-mi povestește, realizez că lucrurile nu sunt deloc în regulă, dar zic să verific. Întreb pe grupul de părinți de pe WhatsApp cum li s-a părut celorlalți copii noua învățătoare, fără să dau detalii despre experiența copilului meu.

 

 

Mi-au spus că a fost ”ok”. Dar s-a deschis cutia Pandorei în altă parte. Restul, cei care au avut ceva de zis care nu era ”ok” mi-au răspuns separat. 

Nu era copilul meu singurul care nu avusese o experiență bună, dar nu despre asta vreau să scriu acum, ci despre cum ceea ce nu e în regulă nu este spus, despre cum nu avem curaj să vorbim ca să nu ne audă alții, despre cum ne facem că nu vedem și vorbim numai în spate, despre cum lucrurile nasoale se vorbesc numai în cerc restrâns - cu titlu secret, despre cum nu putem să spunem că nu ne e bine când vedem că altora le e (deși poate că si ei sunt tot în situația asta).

 

Am rugat una dintre mămicile care îmi scrisese separat să scrie pe grup, dar mi-a zis că nu vrea să se afle.

Nu am mai continuat discuția. Din păcate, așa suntem, așa funcționăm! Gunoiul se ascunde sub preș, iar noi ne comportăm ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat. Cu idei precum ”se putea și mai rău”, ”o să treacă”, ”lasă că nu i-a omorât” sau ”o fi făcut el ceva” ajungem să tolerăm din ce în ce mai multe nedreptăți. Și mai grav e că le arătăm și copiilor chestia asta! Le aratăm o realitate de care tot noi ne plângem.

 

 

Mai vorbim despre ea când ajunge vreun caz în atenția publicului. În rest, se vorbește numai în șoaptă și se suferă în tăcere. E rușine să iei bătaie și e rușine să spui că iei bătaie. Te faci de râs! La noi în țară, bătaia spune numai despre victimă că nu e un om în regulă, agresorului îi revine dreptatea și înțelegerea. Ca să nu mai vorbim despre ideea conform căreia bărbatul, dacă nu te bate, Femeile care merită să fie bătute sau de ce unii oameni sunt mai puțin importanți decât alții

 

 

Pe aceeasi tema...

• Un om ”se construiește” în timp! Dați-le copiilor acest timp!
• Nu e treaba nimănui de ce facem sau nu facem copii!
• Anul în care mama a fost fericită
• Cum e să fii mamă divorțată în România. Trei lucruri care m-au scos din minți în ultimii 8 ani

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te aşteptăm şi pe pagina noastră de Facebook!