Orice oraş care se respectă are o piaţă cu sau de mâncare. Un loc unde să încerci şi să cumperi ce are mai bun de oferit, din punct de vedere culinar, regiunea respectivă.

Într-o zi vântoasă de martie, am pornit pe jos din zona Gării Victoria către Big Ben, urmând a trece pe malul sudic al Tamisei. Un fel de “hai să vedem cât putem merge”. Dacă ne dor picioarele ne urcăm într-un metrou şi continuăm către Tower of London, destinaţia noastră finală. Însă destinaţia “morală” a acestei excursii era Borough Market – una dintre cele mai vechi şi apreciate food marketuri londoneze.

Bătea vântul, mai ieşea soarele, iar se înnora, veneau câţiva stropi de ploaie. Algoritmul tipic londonez după care se schimbă vremea la fiecare 15-20 de minute. Mergeam în pas vioi, hăituiţi de o foame ce se instalase mai degrabă în creier decât în bietul stomac care putea fi păcălit uşor cu câteva alune sau un pumn de covrigei, uitate prin buzunarul adânc al hainei.

Dar ne doream la Borough Market – un fel de lumina călăuzitoare a nordului. Şi iată-ne ajunşi. O copertină imensă montată pe o structură metalică, după o schiţă de la jumătatea secolului al XIX-lea (1851).

Istoria spune că piaţa ar fi fost menţionată pentru prima dată în anul 1276, dar oficialii pieţei susţin că aceasta ar fi existat din anul 1014 şi, probabil, chiar mai devreme de acest an. Deci Borough Market ar avea un mileniu şi un an, acum.

Citeşte mai mult pe blogul meu The Guide sau urmăreşte-mă pe Facebook.