Totul gravitează în jurul Dolby Theatre, locul unde se decernează, din 2002, Oscarurile. Efectiv sunt numai câteva sute de metri în care să te învârţi, deşi stele sunt până departe pe trotuar

După o noapte în care am numărat oi pe pereţi şi mai mult am calculat – cât e ora în ţară, la cât m-am culcat, cât ar trebui să mai dorm – am ieşit în sfârşit prin Los Angeles.

Prima destinaţie - Hollywood Boulevard. Acea arteră mare, tare şi celebră, de la televizor, dar scurtă, concentrată, aglomerată şi relativ dezamăgitoare, la faţa locului.

De unde stau (zona Van Nuys), până pe Hollywood Boulevard e cale de 20-25 de minute (vreo 18-20 de kilometri). Cu UBER-ul pentru că este cea mai avantajoasă, dar şi singură, cale de transport. Am uitat să vă spun că aici distanţele sunt imense, iar dacă nu ai maşină eşti fiul ploii. Ar mai fi taxiul, dar e mai scump.

Şi uite că vine Jay, un tânăr de culoare de 28, până în 30 de ani, tuns scurt, milităreşte, cu un BMW Seria 3. Îi plac maşinile nemţeşti pentru că îi dau putere. El e om de acţiune, nu bătrânel. Nu şi-ar lua nici în ruptul capului un “dric” americănesc, mare şi greoi, care consumă cât un tanc la mers de voie. Cică s-a mutat de vreo 2 ani în LA, din New York. Nu îi mai plăcea clima şi, în plus, acum e mare impresar. Da, da. Conduci un pseudotaxi şi îl duci pe Jurcă la “bulivar” pe 15 dolari şi 30 de cenţi! Bun aşa!

În fine, ajungem şi pe Hollywood Boulevard. Totul gravitează în jurul Dolby Theatre, locul unde se decernează, din 2002, Oscarurile. Efectiv sunt numai câteva sute de metri în care să te învârţi, deşi stele sunt până hăt departe pe trotuar. Recunosc că mă mai uit din când în când la filme, dar nu cred că am recunoscut 10% din numele pavate pe jos. Vedetele sunt concentrate în faţa Dolby Theatre, iar la Michael Jackson e omor.

Citeşte mai mult pe blogul meu The Guide sau urmăreşte-mă pe Facebook.