De unde știm că ceea ce nouă ni se pare frumos, pare la fel și în ochii altora?

Nu avem de unde sa stim, pentru ca frumusetea nu poate fi incadrata intr-un tipar anume. Fiecare femeie e frumoasa in felul ei, iar frumusetea sta in ochii privitorului.

O femeie se simte bine daca si-a aranjat parul, daca manichiura ei este una perfecta, daca sprancenele sunt bine definite. Orice femeie aranjata se simte frumoasa. Dar o aceeasi femeie poate oare sa-si  regaseasca starea de bine daca traieste o emotie care sa-i ofere o bucurie imensa? Sa o faca tanara. Sau poate sa vibreze odata cu sensibilitatea si profunzimea intalnita la cei din jurul ei, astfel incat sa se simta frumoasa numai pentru ca este in acel moment acolo? Sau nu mai vede, nu mai aude, nu mai simte, se ineaca in superficialitatea molipsitoare din zilele noastre, in dorinta de a-si construi doar propria imagine? Apreciaza doar forma fara continut?

„Fericirea o face pe femeie frumoasa si  dragostea o face fericita. Iubirea este adevaratul fard al femeii.” – Charles Baudelaire

Eu cred ca exista femei care inca mai au si alte valori in viata lor decat o fata perfecta sau un corp de topmodel. Suntem frumosi noi, oamenii, cu toate imperfectiunile noastre. Daca am fi cu totii perfecti, nu ar mai exista niciun farmec, am fi toti la fel, am fi ingrozitor de plictisitori. Perfectiunea consta in imperfectiune. Citeste continuarea pe andreearaicu.ro