Ştiu că pare că sunt nebună. De la o vreme am ajuns să vorbesc cu televizorul, cu maşina de spălat şi cu combina stereo. Primesc mesaje de la ele prin care sunt avertizată că urmează să mi se întâmple ceva rău.

Ştiu că pare că sunt nebună. De la o vreme am ajuns să vorbesc cu televizorul, cu maşina de spălat şi cu combina stereo. Primesc mesaje de la ele prin care sunt avertizată că urmează să mi se întâmple ceva rău.

La început şi eu am crezut că o iau razna. Am avut impresia că, la televizor, crainicul de la ştiri îmi rosteşte numele: Adina Creangă. Şi că spune că Adina Creangă a murit într-un accident de maşină pe autostrada Soarelui, după ce a ieşit cu maşina în decor. Am simţit un fior pe şira spinării şi am devenit mai atentă. Eram paralizată de frică.

Crainicul a vorbit mai departe, impasibil, despre criza din economie şi oricât m-am străduit să găsesc o analogie cu ce mi se păruse că am auzit, nu aveam cum. Fusese o impresie.

La ceva vreme după asta, aproape că uitasem întâmplarea, am plecat la mare cu două prietene. Eram vesele nevoie mare, abia aşteptam să ne bronzăm şi să ne bălăcim. La ieşirea de pe autostrada Soarelui, pe drumul spre Constanţa, ne-a ieşit un câine în faţă, am frânat brusc şi am derapat spre copacii de pe marginea drumului. Am avut noroc că am nimerit între copaci, că putea fi mai rău.

Aşa doar ne-am dat cu capul de parbriz şi eu mi-am spart un dinte în urma impactului. În momentele acelea de groază, când ne număram rănile şi ne pipăiam să vedem dacă suntem întregi, mi-am amintit brusc de întâmplarea cu crainicul. El spusese că am murit. Se pare că mai primisem o şansă.

Când am revenit acasă mă uitam cu alţi ochi la televizor. Am ascultat ştirile de la un capăt la altul, niciodată nu am fost atât de atentă la ştiri ca în zilele de după accident. Dar n-am mai auzit nimic.

Apoi, într-o zi am văzut pe display-ul de la maşina de spălat cuvântul „apă”. Am crezut că mi se pare, pentru că acel ecran e strict pentru cifre şi litere corepsunzătoare programelor de spălare şi câteva comenzi în limba engleză. În niciun caz nu fusese vreodată afişat acolo un cuvânt românesc.

Cuvântul licărea verzui pe ecranul maşinii şi eu nu ştiam ce vrea să însemne asta. Pusesem maşina să spele, ea îşi trăgea automat apă, detergent, nu avea nevoie de alte manevre. M-am gândit că o fi apa oprită. Nu era. Până la urmă am plecat la serviciu, fără să-i mai fac nimic. Când m-am întors seara toţi de vecinii de sub mine îşi scoseseră covoarele la uscat şi dădeau apa din apartamente cu făraşul. Opriseră apa în tot blocul din cauza mea. Se pare că se spărsese o ţeavă chiar în dreptul apartamentului meu şi asta fusese prevestită de maşina mea de spălat.

De atunci am început să iau şi mai în serios lucrurile. Dar nu aveam cum să le cercetez originea. Cum îţi dai seama că n-ai înebunit şi că electronicele din casă chiar îţi trimit mesaje importante? Nu ai cum să faci decât să crezi că lucrurile alea se întâmplă şi nu ai luat-o razna.

Aşa că următoarea întâmplare m-a prins mai pregătită. Combina mea e setată pe un radio care dă tot timpul muzică. Nu dă ştiri, doar reclame din când în când şi atât. Aşa că atunci când programul de muzică s-a întrerupt ca să facă loc unei „ştiri importante”, am ciulit urechiule pentru că simţeam că va fi ceva ce nu voi auzi decât o dată. Era o ştire despre importanţa controalelor periodice de sănătate, şi o dădea exemplu pe... Adina Creangă care şi-a descoperit astfel în stadiu incipient un cancer mamar. Culmea e că auzeam la radio vocea mea, cum eram intervievată şi spuneam că am făcut un control de rutină şi am descoperit la timp că eram bolnavă.

Am făcut urgent o programare la medic şi am făcut o mamografie. Medicul m-a luat peste picior iniţial, spunând că sunt prea tânără. La 27 de ani, duduie, nu ai de ce să-ţi faci probleme, după 35 de ani încolo. Totuşi, la control nu s-a arătat nimic. Medicul s-a enervat când am insistat să se uite mai bine şi apoi i-am cerut ecografia să o mai arăt şi altui medic. Eram sigură că el se înşeală.
 
Am mers la o clinică privată unde o doctoriţă mai inimoasă mi-a sugerat să fac un control amănunţit al aparatului genital, dacă tot am această obsesie că aş avea ceva. Şi, într-adevăr, după acel control mi s-a descoperit un chist destul de mare pe ovare, care ar fi putut să creasă şi să-mi facă probleme mai târziu. L-au extirpat la timp şi astfel mi-am dat seama că încă o dată am mai primit o şansă.

Ştiu că poate părea incredibil, dar eu am trăit lucrurile astea. Nu le pot explica, dar le sunt recunoscătoare oricăror forţe necunoscute care veghează astfel asupra mea şi mă avertizează înainte să păţesc ceva.

Nota redacţiei. Această poveste este adevărată. Subiectele sunt alese în urma mesajelor trimise la redacţie sau a problemelor ridicate de cititoarele eva.ro pe forumul site-ului. Numele personajelor au fost schimbate din motive ce ţin de protejarea intimităţii celor implicaţi.
Vă rugăm, dacă aţi trecut printr-o experienţă de viaţă puternică şi exemplară şi credeţi că merită să o împărtăşiţi cu cititoarele noastre, scrieţi-ne pe adresa redacţ[email protected].