Aceste substanțe administrate pacienților înainte sau în timpul unei proceduri de imagistică, îmbunătățesc contrastul între structurile sau fluidele corpului, facilitând detectarea și diagnosticarea afecțiunilor.

 

Substanțele de contrast pot conține diferiți compuși chimici, selectați în funcție de tipul de imagistică pentru care sunt folosite. În general, substanțele de contrast iodate sunt utilizate pentru radiografii și CT (tomografii computerizate

), deoarece iodul oferă o mare diferență de contrast datorită densității sale ridicate.

 

Pentru RMN (rezonanță magnetică nucleară), se folosesc substanțe de contrast pe bază de gadoliniu, un metal rar care interacționează cu câmpurile magnetice și radiofrecvențele pentru a crește claritatea imaginilor.

 

Substanțele de contrast pot fi clasificate în funcție de mai multe criterii, inclusiv modul de administrare și tipul de imagistică pentru care sunt destinate:

Substanțe de contrast iodate: Predominant utilizate în radiografii și CT, aceste substanțe sunt adesea administrate intravenos.

 

Substanțe de contrast pe bază de gadoliniu: Specifice RMN-ului, acestea sunt de asemenea administrate intravenos și sunt esențiale în vizualizarea detaliată a țesuturilor moi.

 

Substanțe de contrast baritate: Utilizate în studiile tractului gastrointestinal, acestea sunt adesea administrate oral sau rectal pentru a contura tractul digestiv.

 

 

Principalul scop al substanțelor de contrast este de a îmbunătăți calitatea și claritatea imaginilor medicale, facilitând astfel diagnosticarea precisă. Acestea sunt folosite într-o varietate de teste și proceduri, cum ar fi:

CT și radiografii: Pentru a evidenția structuri vasculare, organe și tumori.

RMN: Îmbunătățirea vizualizării țesuturilor moi, a tumorilor cerebrale și a leziunilor de la nivelul măduvei spinării.

Studii ale tractului gastrointestinal: Pentru a evidenția anomalii în esofag, stomac, intestin subțire și colon.

 

 

Deși substanțele de contrast sunt în general sigure, există riscuri și efecte secundare asociate cu utilizarea lor, care variază de la reacții ușoare la situații rare, dar grave:

Reacții alergice: De la mâncărimi și erupții cutanate la reacții alergice severe (anafilaxie).

Nefropatia indusă de substanța de contrast: O afectare renală temporară, mai frecventă la pacienții cu afecțiuni renale preexistente.

Complicații ale gadoliniului: În cazuri foarte rare, pacienții cu probleme renale severe pot dezvolta fibroză sistemică nefrogenă, după expunerea la gadoliniu, o boală dureroasă a pielii, caracterizată prin îngroșarea acesteia, ce poate implica articulațiile și poate determina o limitare semnificativă a mișcării.

Substanțele de contrast sunt instrumente valoroase în diagnosticarea medicală, permițând medicilor să obțină imagini clare și detaliate. Totuși, este crucială evaluarea atentă a riscurilor și beneficiilor utilizării acestora, în special pentru pacienții cu condiții medicale preexistente. Comunicarea deschisă între medic și pacient este esențială pentru a asigura o înțelegere clară a procesului și pentru a minimiza eventualele riscuri asociate.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te aşteptăm şi pe pagina noastră de Facebook!