Experții au ajuns la concluzia că aceste lacune sunt umplute de creier, menținând o imagine care acoperă momentele scurte în timpul clipitului, când vederea este întreruptă. Dar aceste explicații au limitat activitatea în cauză la anumite zone din creier: zonele senzoriale din spatele creierului. Cercetătorii s-au întrebat recent dacă există și alte regiuni ale creierului implicate în acest proces. Și chiar au descoperit una în partea din față a creierului.

Într-un studiu de mici dimensiuni, publicat în revista Current Biology, cercetătorii au descoperit că regiunea creierului implicată în luarea deciziilor și memoria pe termen scurt, cortexul prefrontal, corelează ceea ce vedem înainte și după ce clipim sau între alte întreruperi ale vederii. În acest fel, cortexul prefrontal joacă un rol esențial pentru memoria perceptuală, un tip de memorie pe termen lung, care stochează intrările senzoriale.

În cercetările anterioare, autorii studiului au examinat activitatea creierului folosind imagistica prin rezonanță magnetică și au descoperit câteva regiuni ale creierului, inclusiv cortexul prefrontal, care au fost active în timpul formării memoriei perceptuale. Atunci când au comparat rezultatele de la mai mulți subiecți, activitatea din cortexul prefrontal a fost cea mai consecventă și cea mai promițătoare ca factor al memoriei perceptuale.

În cadrul noului studiu, cercetătorii au măsurat activitatea creierului la șase persoane cu epilepsie, care au avut electrozi implantați în creier pentru a trata boala. Acest lucru le-a permis oamenilor de știință să înregistreze direct activitatea creierului subiecților. 

Atunci când clipești, orice imagine care este în fața ochilor tăi este reținută de creier, apoi conectată vizual la ceea ce vezi când deschizi ochii din nou. Pentru realizarea studiului, oamenii de știință au elaborat un experiment care ar demonstra o conexiune vizuală similară între două imagini. În același timp, electrozii arată care zone ale creierului au fost activate în timp ce are loc această interpretare vizuală.

Cercetătorii le-au arătat participanților modele a căror orientare putea fi interpretată în moduri diferite, cum ar fi verticală sau orizontală. Participanții s-au uitat la modele în perechi și au ales orientarea celor două imagini. În timpul acestei activități, oamenii de știință au înregistrat activitate cerebrală în cortexul prefrontal. Aceștia au dezvăluit că memoria perceptuală a fost activată dacă orientarea aleasă pentru a doua imagine a corespuns cu orientarea primei imagini. Acest lucru a sugerat că vederea primului model a influențat modul în care participanții l-au văzut pe al doilea. Activitatea din cortexul prefrontal în timpul acestor experimente a scos în evidență faptul că această regiune este implicată atunci când memoria perceptuală este în curs de desfășurare. 

Oamenii de știință au descoperit că, în cazul unui participant căruia îi lipsea o parte din cortexul prefrontal din cauza unei operații anterioare, nu au fost stocate informațiile pentru a forma amintiri perceptuale. Cu alte cuvinte, este nevoie de cortexul prefrontal pentru ca acest tip de memorie funcționeze. Aceste constatări demonstrează că nu vezi negru în fața ochilor când clipești datorită stabilității pe care o oferă cortexul prefrontal.

Pe aceeasi tema...

• Sănătate. Cum să-ţi odihneşti ochii obosiţi din cauza calculatorului

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te aşteptăm şi pe pagina noastră de Facebook!