Recoltarea de spermă post-mortem nu este o tehnică nouă, ci s-a făcut prima dată în 1980. Totuşi nu este o practică obişnuită, dar este considerată o ultimă speranţă. E bine sau rău să concepi un copil al cărui tată este din start decedat?

Potrivit publicaţiei "Human Reproduction", prima recoltare de spermă s-a realizat în 1980 şi era vorba despre un bărbat de 30 de ani care se afla în moarte cerebrală după ce a suferit un accident de maşină. Prima naştere cu spermă prelevată post-mortem a avut loc în anul 1999, tot în SUA, potrivit aceleiaşi surse, citată de Fox News. De atunci, există numeroase astfel de cereri în fiecare an, susţine Dr. Daniel Williams, profesor de urologie la Universitatea Wisconsin-Madison (SUA). însă, în foarte multe cazuri, persoanele respective ajung să se răzgândească.

Pentru şanse mari de reuşită a conceperii, sperma trebuie recoltată, de preferat, în primele 24 de ore de la deces. Totuşi, specialiştii susţin că dacă trec mai mult de 36 de ore de la deces, şansele de reuşită scad considerabil. Însă, acest aspect are legătură şi cu modul în care a decedat bărbatul.


Cum se realizează recoltarea şi ce se întâmplă după?

Sperma este recoltată chirurgical direct din aparatul reproducător masculin şi va fi păstrată în vapori de azot lichid. Prin criogenarea ei (congelarea) se poate păstra timp îndelungat fără să-i fie alterată calitatea, susţine Dr. Daniel Williams.

În prezent, recoltarea de spermă post-mortem este ilegală în Franţa, Germania şi Suedia, chiar şi cu acordul scris al decedatului, scrie publicaţia Fox News.

În schimb, în Marea Britanie, procedura se poate realiza doar dacă există un consimţământ scris, iar în Israel sperma se poate recolta, dar apoi un judecător trebuie să decidă dacă poate fi folosită pentru inseminarea artificială.


Ce spun specialiştii noştri citaţi de ziarul Adevărul?

Vasile Astărăstoae (foto), preşedintele Colegiului Medicilor din România (CMR)

Specialistul consideră că procedura de recoltare post-mortem a spermei este împotriva deontologiei medicale, deci nu este acceptabilă, iar medicul care va asista un astfel de act va fi sancţionat. „Motivaţia este strict egoistă, aceea de a transmite patrimoniul tău genetic printr-un act medical. Însă, actul medical trebuie să aibă un conţinut umanist. Pe de altă parte, se creează probleme juridice: la 20 de ani de la deces, ar putea apărea un urmaş care ar putea genera serioase complicaţii juridice şi etice.“

Potrivit preşedintelui CMR, în România sunt aplicate normele generale incluse în Tratatul de la Oviedo pentru protecţia omului şi a demnităţii fiinţei umane faţă de aplicaţiile biologiei şi medicinei, semnat de Consiliul Europei la 4 aprilie 1997. Documentul însă nu specifică, în mod cert, nici autorizarea, nici interzicera prelevării de spermă post-mortem. scrie cotidianul Adevărul.


Constantin Vică, cercetător la Centrul de Cercetări în Etica Aplicată de la Universitatea din Bucureşti

Consideră că statul nu ar trebui să aibă niciun cuvânt de spus în această chestiune şi că fiecare caz trebuie tratat în mod particular.

„Ar trebui făcute două distincţii: 1. între cei decedaţi şi cei aflaţi într-o stare vegetativă prelungită şi 2. între consimţământul explicit şi cel dedus. Aceste distincţii nu cred că pot face obiectul unei legi, astfel că fiecare caz – cerere a soţiei sau a persoanei iubite – trebuie tratat particular cu ajutorul unor bioeticieni, medici şi psihologi, dar ţinând cont în primul rând de interesul viitorului copil şi al mamei sale. Statul nu are nimic de spus în această problemă“, crede Constantin Vică.

 

În România nu există o lege a reproducerii umane asistate medical

„Au existat şase tentative de a face o lege, dar toate au picat sau au fost abandonate în diferite stadii ale parcursului în Parlament. Acum există o iniţiativă legislativă de a reglementa reproducerea umană asistată medical, care este la început. Adică a fost depus un proiect de lege la Senat exact înainte de a se încheia sesiunea parlamentară, adică prin iulie. În acest proiect se precizează că ambii părinţi trebuie să fie vii“, precizează Nicoleta Cristea-Brunel, preşedintele Asociaţiei „SOS Infertilitatea“, citată de ziarul Adevărul.