Anorexia, numita si inapetenta, consta in pierderea apetitului , fiind un simptom nespecific, intilnit frecvent.

Anorexia mentala este o problema de alimentatie, caracterizata de obsesia dietelor si a infometarii. Apare, de obicei, la tinerii trecuti de pubertate si se remarca printr-o pierdere excesiva in greutate (cu pana la 15% sub greutatea normala). Aceste persoane sunt foarte slabe, insa au convingerea ca sunt supraponderale.

Anorexia sau inapetenta pot sa apara insa si ca simptome nespecifice, in cadrul unor afectiuni organice digestive sau extradigestive: boli hepatobiliare, pancreatice, infectioase, boli neoplazice, boli pulmonare, cardiace, renale,endocrine etc.


Care sunt cauzele anorexiei?

Cauzele variaza de la o persoana la alta, insa toti anorexicii reactioneaza la factorii interni si externi, precum stresul, anxietatea, tristetea sau senzatia de pierdere a controlului asupra propriei vieti. Majoritatea persoanelor cu probleme de alimentatie nu au respect de sine si tanjesc dupa integrare si acceptare intr-un grup social. O alta parte considera ca nu merita sa se bucure de placerile vietii si, prin urmare se priveaza de placerea de a manca. Prin urmare, anorexia nu este doar o problema de alimentatie sau o obsesie a kilogramelor in plus, ci este si o tentativa de a folosi aceste mijloace pentru rezolvarea diferitelor problemelor emotionale. Anorexicii sunt convinsi ca un trup slab le vor aduce fericirea si reusita sociala pentru a dobandi o viata perfecta.


Care este diferenta dintre anorexie si bulimie?

Cea mai mare diferenta este aceea ca o persoana bulimica mananca o cantitate mare de alimente, dupa care isi provoaca voma sau apeleaza la diuretice, laxative pentru a-si pastra greutatea. Spre deosebire de acestia, persoanele anorexice se infometeaza, evita produsele bogate in calorii si sunt obsedate de exercitii fizice. De regula, persoanele bulimice nu pierd la fel de multe kilograme ca si persoanele anorexice.


Semne si simptome ale anorexiei si bulimiei

1. Pierderi excesive in greutate intr-o perioada de timp relativ scurta;
2. Obsesie in ceea ce priveste greutatea corporala, cu toate ca aceasta este cu mult sub greutatatea corporala normala;
3. Obsesie pentru caloriile si grasimile acumulate in fiecare zi si din orice produs alimentar;
4. Obsesie pentru a face exercitii fizice in continuu;
5. Alegerea unor haine lungi si largi pentru a ascunde forma corpului;
6. Plimbari frecvente la toaleta dupa masa (uneori cu apa trasa pentru a acoperi sunetul vomei);
7. Restrictionari vizibile de alimente si infometare;
8. Administrarea unor medicamente pentru slabit, laxative sau clismele;
9. Izolarea si frica de a manca in prezenta altor persoane;
10. Un ritual neobisnuit de a manca, de exemplu schimbarea locului alimentelor din farfurie pentru a parea consumate o parte din ele; maruntirea alimentelor; evitarea contactului buzelor cu furculita (folosirea dintilor pentru apucarea alimentelor); mestecarea si aruncarea alimetelor, evitandu-se astfel inghitirea lor; scaparea subtila a alimentelor intr-un servetel pentru a fi aruncat mai tarziu;
11. Pitirea alimentelor in locuri ciudate (debara, dulap, valiza, sub pat) pentru a evita consumul lor (anorexicii) sau pentru a le manca la o ora tarzie (bulimicii);
12. Aruncarea alimetelor neconsumate in toaleta;
13. Pastrarea unui jurnal al alimentelor consumate;
14. Vizitarea unor siteuri care promoveaza un regim de slabire nesanatos;
15. Lecturarea cartilor despre cure de slabire si probleme de alimentatie;
16. Caderea parului, paloarea sau pierderea vitalitatii pielii;
17. Ameteli si dureri de cap;
18. Rani frecvente la gat si / sau glande inflamate;
19. Lipsa respectul de sine; sentiment de inutilitate; subaprecierea; nevoia de integrare si acceptare intr-un grup social;
20. Sensibilitate la temperaturi scazute;
21. Tensiune arteriala scazuta;
22. Incetarea ciclului menstrual de cateva luni;
23. Constipatie sau incontinenta;
24. Vanatai sau bataturi la incheieturile degetelor; ochi rosii;
25. Obsesie pentru perfectiune;
26. Pierderea apetitului sexual;
27. Stari emotionale oscilatorii; depresie; oboseala permanenta;
28. Insomnii sau obiceiul de a dormi putin.


Care sunt consecintele medicale?

Exista multe riscuri la care se expun aceste persoane anorexice. Printre acestea se numara: densitate osoasa mai redusa, pierderi de minerale, temperatura scazuta a corpului, batai neregulate ale inimii, dezvoltare anormala a corpului, osteoporoza si bulimie nervoasa.

Incetarea ciclului menstrual este prezent in cazul tinerelor care sufera de anorexie. De asemenea, pielea uscata, calvitia, pilozitatea excesiva pe toata suprafata corpului, senzatia de frig sunt cateva dintre consecintele acestei probleme. Persoanele anorexice intampina greutati in concentrare si se gandesc intotdeauna la mancare. Nu este deloc adevarata afirmatia ca anorexicii nu simt senzatia de foame. Sunt intotdeauna infometati, de aici si falsa senzatie de control asupra vietii si propriului corp.


Anorexia si sarcina

Pentru a avea un copil sanatos, o femeie insarcinata trebuie sa castige in greutate intre 10 si 15 kilograme in perioada sarcinii. Spune asta unei persoane anorexice si este ca si cum i-ai sugera unei persoane normale sa se ingrase 100 de kilograme. De aceea, exista mari probleme in purtarea sarcinii pana la sfarsitul termenului. Ciclul menstrual neregulat si densitatea osoasa redusa constituie o adevarata dificultate in purtarea sarcinii. Daca greutatea ta nu este normala pentru o persoana insarcinata si nu mananci o varietate de alimente, copilul tau va avea de suferit si-i poti primejdui viata.

De regula, femeile cu probleme de alimentatie sunt predispuse la avorturi spontane si nasteri premature, ceea ce le poate periclita viata lor si a copilului.


Cum se trateaza anorexia?

Acest tratament este dificil, tocmai datorita faptului ca anorexicii nu recunosc ca ar fi ceva in neregula cu ei. Persoanele in faza incipienta de anorexie (mai putin de 6 luni si cu o pierdere mica in greutate) pot fi vindecate fara sa necesite internarea lor intr-o clinica. Dar pentru ca tratamentul sa fie complet, trebuie sa isi doreasca ei insisi o schimbare si sa aiba suport din partea familiei si a prietenilor.

In schimb, persoanele cu probleme grave de anorexie trebuie neaparat sa fie tratate intr-o clinica specializata. Tratamentul implica mai mult decat schimbarea obiceiurilor alimentare. Adesea au nevoie de consiliere pe o perioada indelungata de timp (1 an sau chiar mai mult) pentru a invata sa-si controleze emotiile (greutatea, probleme familiale sau cele cu referire la increderea in sine) care le cauzeaza aceste probleme de alimentatie. Unii anorexici sunt ajutati prin adiminstrarea unor medicamente care le ridica moralul, insa acestea trebuie prescrise de doctor si trebuie insotite de sedintele de consiliere.

Articol realizat in colaborare cu  Maria Mota, Medic primar specialitatea Diabet, Nutritie, Boli Metabolice si Medicina Interna