Cladirile vechi confera personalitate unui oras, vorbind vizual desprecultura si istoria lui. In avalansa stilurilor "actuale" ce caracterizeaza constructiile generic denumite moderne...

Cladirile vechi confera personalitate unui oras, vorbind vizual despre cultura si istoria lui. In avalansa stilurilor "actuale" ce caracterizeaza constructiile generic denumite moderne, aceste cladiri de inceput de secol XX isi accentueaza parca farmecul, constituindu-se ca repere de nezdruncinat in arhitectura.

Va prezentam o casa colectiva, situata in centrul capitalei a carei linie exterioara se identifica stilului neoromanesc.

In efervescenta culturala a inceputului de secol XX, creatia renumitului arhitect Ion Mincu a impulsionat dezvoltarea unei adevarate scoli nationale de arhitectura, adepta similitudinilor curentului european Art-Nouveau, si care la noi a capatat denumirea de neoromaneasca. Acest stil neoromanesc, prezent in cladirile de interes public si privat deopotriva, se remarca printr-o creativitate traditionala, care preia elemente consacrate ale artei romanesti si le prelucreaza armonios, inovator, spectaculos.

Caracteristic stilului neoromanesc este ornamentatia exterioara bogata, lucrata in stucatura sau piatra, si prezenta reconfigurata a vechilor elemente specifice casei taranesti cum ar fi foisorul sau cerdacul. Totodata stilul brancovenesc, impunator prin coloanele superb subliniate in volumetrie, este restilizat in curentul neoromanesc.

Referindu-ne la aceasta vila, aflata pe coltul a doua strazi centrale . Aurel Vlaicu si Alexandru Fillipide - pozitionarea ei este excelent incadrata in mediul urban. Prin amplasarea pe colt ea devine cap de perspectiva, putand fi observata si admirata din mai multe unghiuri. In acest sens intrarea principala, configurata in ansamblul volumului cilindric ce preia motivul foisorului, are o plaja ampla de perceptie, directionand clar, direct, spre accesul in cladire.

Cornisa este frumos subliniata prin ornamentatia bogata din stucatura, prezenta la nivel superior. Forma lucarnelor incanta, fiind atent studiata, desi podul folosea pe timpuri doar ca spatiu de depozitare. Acum ea ofera o multitudine de variante de amenajare, structura acoperisului fiind superb conturata la interior printr-o patina fermecatoare. In plus, inaltimea de aproximativ sase metri nu pune problema transformarii podului in spatiu locuibil.

Ancadramentele ferestrelor sunt conturate prin forme curbe care fac parte din aceeasi familie si sunt elemente ce confera unitate in aspectul exterior. Balcoanele sunt preluate compozitional din stilurile romanesti vechi, respectiv din lemn . sugereaza cerdacul caselor taranesti, iar cel masiv, iesit in consola, aduce in prim-plan stilul brancovenesc.

Global, arhitectura acestei case este foarte reusita din punct de vedere compozitional. Exista un echilibru remarcabil al golurilor, controlat atat pe verticala, cat si pe orizontala. Aceasta casa colectiva a fost proiectata initial, la inceputul secolului XX, pentru o familie generoasa ce numara mai multe generatii. Astfel, fiecare nivel cuprinde apartamente care sa faca fata exigentelor individuale ale mai multor familii. Bineinteles ca in timp organizarea interioara a fost modificata si datorita echiparii cu utilitati a cladirii.

Desi exteriorul este bogat decorat, interiorul, prin comparatie, este mai modest. De altfel, acest lucru este caracteristic stilului neoromanesc, deoarece exteriorul se dorea a fi impozant si atragator. Pentru cine isi doreste sa se transpuna in parfumul inceputului de secol XX, aceasta casa poate reprezenta un pas important in materializarea visului sau.